1. Metodologia predării disciplinei culturale ca disciplină științifică (în opinia mea, această problemă a fost considerată bine în biletele deja trimise, dar și eu trimit ceea ce a fost în prelegere)
Metodologia oferă pregătire pre-profesională, integrarea elementelor de învățământ general (psihologie, pedagogie), care este chemată să facă cunoștințele holistice.
Studentul face obiectul procesului de învățare. Rezultatul exercițiului depinde de activitatea elevului, iar profesorul trebuie să demonstreze activitatea în cadrul predării. Activitatea didactică și educativă a unui elev nu este o pregătire pentru maturitate, însă aceasta este însăși viața. Un student este un participant egal la procesul educațional, i. el poate sau nu poate dori și este egal cu participantul, iar responsabilitatea se manifestă în activitate, aspirație de cooperare. Cunoașterea, experiența activității educaționale nu poate fi un mijloc de realizare a obiectivului, deoarece ele însele sunt scopul. Cunoașterea cunoștințelor este rezultatul. Este groaznic când nu știi să gândești și nu contează ce fel ai. Activitatea educațională nu poate fi redusă la o simplă comunicare a cunoașterii ca adevăruri incontestabile. Ar trebui să vizeze construirea independentă a cunoștințelor de către studenți. Interacțiunea dintre profesor și student ar trebui să se bazeze pe respectul pentru opinia celuilalt.
Subiectul științei este orice zonă a realității. Dar trebuie să fie și fundamental, fundamental și neschimbat. Predarea culturologiei în școală este considerată în sistemul de educație culturală continuă.
Obiectul este într-o anumită măsură mobil, adică predarea studiilor culturale ca o interacțiune între cursant și stagiar.