Doza maximă admisibilă este iradierea
Doza maximă admisibilă de radiații (SDA) este doza cea mai mare, efectul efectiv asupra căruia organismul nu provoacă schimbări fiziologice ireversibile în acesta. [1]
Doza maximă tolerată (PDD) - cea mai mare doză, acțiunea efectivă asupra organismului care nu cauzează somatic în acesta ireversibilă și modificări genetice în lumina rangurilor curente de cercetare. [2]
Doza maximă tolerată (PDD) - cea mai mare doză, acțiunea efectivă asupra organismului care nu cauzează somatic în acesta ireversibil și alterări genetice în lumina cunoștințelor științifice actuale. Se stabilesc dozele de radiație maximă anuală, săptămânală, unică și similare. O doză unică de iradiere externă egală cu 3 beri este permisă în orice 13 săptămâni consecutive (trimestru), cu condiția ca doza anuală să nu depășească 5 rem. [3]
Doza maximă admisă de expunere (SDA) este cea mai mare doză, efectul efectiv al cărui efect asupra organismului nu provoacă modificări genetice și somatice ireversibile în lumina cunoștințelor științifice moderne. [4]
Doza maximă admisibilă de iradiere pentru întregul corp uman, inclusiv organele și ochii hemopoietici, care lucrează cu surse de radiații, este de 5 rem pe an, adică aproximativ 0 1 rem pe săptămână. Iar doza maximă admisă nu trebuie să depășească 0 3 rem. [5]
Doza maximă admisibilă de iradiere este cea mai mare doză, efectul căruia asupra organismului nu provoacă schimbări ireversibile somatice și genetice detectate de metodele moderne de cercetare. [6]
Doza maximă admisibilă de SDA pentru iradierea întregului organism, gonade sau măduvă roșie a unui individ de la personalul care lucrează direct cu surse de radiații ionizante este setată la 5 rem timp de un an. [9]
Doza maximă admisibilă de radiație (SDA) este considerată a fi cea mai mare doză, a cărei efecte asupra organismului nu provoacă modificări ireversibile în ea. Sau, cu alte cuvinte, SDA a considerat rata anuală de expunere la personal, care nu solicită o acumulare de doză uniformă timp de 50 de ani, detectată prin metode moderne de schimbări nefavorabile în starea de sănătate a iradiat și a descendenței sale. [10]
Doza maximă admisibilă de radiații (SDA) este numită cea mai mare doză, efectul efectiv asupra organismului nu determină schimbări ireversibile în acesta. [11]
Doza maximă admisă de doza de radiații absorbită este considerată a fi de așa natură încât ordinul de mărime a fondului radioactiv natural care exista pe Pământ și cauzată în principal de radiațiile cosmice și radioactivitatea Pământului. [12]
Doza maximă admisibilă de radiații pe zi lucrătoare este considerată a fi o doză de 0 05 P (50 micrograme) sau (pentru o zi lucrătoare de șapte ore) de 2 μP / s. [13]
Doza maximă admisibilă de radiații pentru o zi lucrătoare de 6 ore este de 0 1 P pe săptămână. Pentru a monitoriza doza zilnică și săptămânală de radiație, se utilizează dispozitive speciale - dozimetre individuale. Cea mai mare utilizare a dozimetrelor a fost DK-02, a cărui acțiune se bazează pe capacitatea razei de a ioniza aerul, făcându-l electric conductiv. [14]
Depășirea dozelor maxime admise de radiații duce la înfrângerea persoanelor care suferă de radiații, care pot fi cronice sau acute. Forma cronică a îmbolnăvirii prin radiații are loc în cazul lucrului prelungit cu preparate radioactive cu supraexpunere mică; în timp ce gradul de deteriorare poate fi ușor, moderat și sever. Simptomele de boală ușoară a radiațiilor sunt un sentiment de slăbiciune, oboseală crescută, letargie, cefalee și agravarea apetitului. Un indicator caracteristic aici este modificarea compoziției sângelui. [15]
Pagini: 1 2 3 4