Îți amintești cum ai râs de cerul înstelat? Stelele, unul după altul, ne-au făcut cu ochiul. El a spus că sunt ca niște flori pe câmp. Numai tu nu le poți colecta. Am zâmbit în tăcere. Se pare că aceste cuvinte sunt o persoană nebună, dar acestea sunt cuvintele tale. Îți amintești cât de des ai fugit de acasă. Și te așteptam. Și am fugit împreună. Odată ce ai scăpat și nu te-ai întors acolo. Fapta unei persoane nebune, dar e vorba de tine. Adesea ați făcut greșeli și v-am ajutat să le corectați. Când suntem împreună, pare natural, dar nu putem exista separat, ca un pește fără apă. Acesta este destinul nostru.
Cumva, poate că nu-i place. Dar nu ne putem schimba destinul.
Sunați îngerii. Ai auzit? Sunt aici pe aici, îi pot simți, îi pot auzi șoaptă. Poate că ne vor ajuta. Poate că sunt nebună? Poate. Suntem amândoi nebuni. Și tu nu-l refuzi. Pentru că știi că nu putem exista fără unul pe altul. A fost stabilită cu mulți ani în urmă. Avem o singură inimă, un creier. Suntem două ființe diferite, dar sunt legate ca una. Singurul lucru care este diferit este sentimentul de durere și goliciune. Simțim acest lucru și îl acceptăm în moduri diferite și în momente diferite. E rău pentru mine și tu o simți. Și durerea mea spirituală apare în ochii tăi sub formă de lacrimi sărate. Același lucru se întâmplă atunci când vă simțiți rău. Am încercat să înflorez durerea, nu ai făcut-o. E mai greu pentru mine. O poți lua calm, dar nu pot. Și se întâmplă tot timpul când vrei să pleci pentru totdeauna. Dar de fiecare dată când mă oprești. Luați mâna, zâmbiți și îmbrățișați din păcate.
Cât timp a fost? Și nu știi. am pierdut numărul. Am încetat să ne uităm la timp. Ei spun că oamenii nu observă ceasul. Ne îndrăgostim? Poate.
Uită-te în ochii mei. Zâmbet. Amintiți-vă ce sa întâmplat în acest timp. Din inima va cădea o piatră grea și viața va începe din nou!