Un contribuabil care are proprietatea de dreptul de proprietate sau alt drept de proprietate, căutând întotdeauna să protejeze interesul lor de proprietate privată de scutirile fiscale. Dorința naturală a contribuabilului de a reduce valoarea plăților fiscale afectează interesul de proprietate cealaltă parte a relațiilor fiscale - a statului. În această situație, statul, protejarea interesului public în relațiile fiscale, forțat să dezvolte un mecanism specific de interacțiune cu fiecare contribuabil în parte, care în cele din urmă ar asigura buna desfășurare a fiecărui individ în executarea obligațiilor sale fiscale.
Astfel, controlul fiscal poate fi definit ca un cadru organizatoric și juridic special, care este un sistem de elemente interconectate prin care se asigură buna desfășurare a părților de natură să plătească impozite și taxe, precum și de cercetare și de a stabili bazele pentru punerea în aplicare a scutirilor de taxe obligatorii și aplicarea sancțiunilor pentru comiterea infracțiuni fiscale.
Elementele principale ale controlului fiscal sunt:
Ø obiectul controlului fiscal (autoritatea de supraveghere autorizată);
Ø obiect de control;
Ø forme și metode de control;
Ø procedura de aplicare a controlului fiscal;
Ø măsurile de control fiscal;
Ø direcția controlului fiscal;
Ø tehnologia și tehnologia controlului fiscal;
Ø periodicitatea și adâncimea controlului fiscal;
Ø și alții.
Controlul fiscal, ca mecanism organizatoric și juridic special, poate fi înțeles atât în sens larg, cât și în cel restrâns. În termeni generali, de control fiscal acoperă toate domeniile de activitate ale autorităților competente, inclusiv punerea în aplicare a contabilității fiscale, audituri fiscale și alte, precum și toate activitățile entităților controlate asociate cu plata taxelor și a ansamblurilor (obiecte de contabilitate de impozitare, conformitatea cu termenii și procedura de plată a impozitelor și taxelor, procedura de prezentare a rapoartelor fiscale etc.). În sens restrâns, controlul fiscal înseamnă doar efectuarea de audituri fiscale de către organismele abilitate.
La fel ca orice alt raport juridic, raportul juridic privind impozitul de control conține următoarele elemente:
În special, organele abilitate în timpul aplicării măsurilor de control fiscal stabilesc:
1) corectitudinea înregistrărilor contabile ale veniturilor, cheltuielilor, obiectelor de impozitare;
2) verificarea corectitudinii calculării valorii impozitelor și taxelor;
3) verificarea oportunității plății impozitelor și taxelor;
4) desfășurarea corectă a operațiunilor bancare asociate cu plata impozitelor și taxelor;
5) identificarea circumstanțelor care contribuie la comiterea încălcărilor legislației fiscale.
La punerea în aplicare a măsurilor de control fiscale organismelor autorizate sunt ghidate de principiile legalității, planificare, măsuri de control fiscal, principiul respectării secretului fiscal (regim special de acces la informații cu privire la contribuabili, plătitori de taxe și agenții fiscale obținute de funcționarii autorizați de organele de supraveghere); principiul succesiunii de efectuare a măsurilor de control fiscal și de documentare a faptelor, acțiunilor și evenimentelor constatate; principiul non prejudiciu entității auditate sau persoana care în timpul controlului fiscal.