Bunica mea are 77 de ani și aderă la anumite principii. Ea crede că orice conflict poate fi rezolvat fără strigăte, abuz și insulte. În vara aceasta mi-a povestit o poveste din viața ei.
Avea vreo 35 de ani și a lucrat la lucrările de canalizare ca secretar al șefului șef. În zilele de salariu bunica sa dus la uzină (întreprinderea principală a micului nostru oraș), a luat bani pentru toți lucrătorii, a mers la lucrările de canalizare și a dat oamenilor salarii acolo.
Într-o astfel de zi, casierul a fost absent din fabrică pentru o lungă perioadă de timp, deci bunica a trebuit să aștepte o lungă perioadă de timp pentru el (de la aproximativ 3 pm la 5). Așa că sa dovedit că de dimineață nu a mâncat nimic, așa că la ora 17:00 ea a mers cu banii în resturile care i-au fost foame. La ora 17:00 sa terminat ziua de lucru, așa că oamenii așteptau cu nerăbdare să primească bani. Venind acolo, bunica mea a mers la casier și a cerut permisiunea oamenilor literalmente timp de 10 minute să meargă în sala de mese.
- Te așteptăm o jumătate de oră! De ce rețineți oamenii. - O femeie era indignată.
Bunica mi-a dat nervii:
- Dar ai luat prânzul! Am petrecut două ore la fabrica pentru a vă aduce bani, în timp ce mâncați doar dimineața!
- Și ce-i pentru mine pe "TU"?
"Mi-am amintit această frază toată viața mea." În acel moment, mi-a fost atât de rușine de incontinența mea ", spune bunicul.
După o tăcere, se așeză la casa de marcat și începu să dea bani oamenilor.
"După acest incident, încerc să-mi țin întotdeauna înapoi emoțiile." Poate că această femeie nu avea dreptate, dar am răspuns cu rudoaie: "A fost foarte urât pentru mine".
Asta e bunica bunicii mele. Acum are o grădină cu grădină și, în ciuda vîrstei ei, lucrează acolo toată vara, iar apoi îi tratează pe toți rudele cu legume delicioase și fructe de pădure. Noi, desigur, o ajutăm. Ei bine, traieste mult, bunicoasa!)