4.1.Sutnistul și structura nevoilor economice ale societății.
Interesele economice, clasificarea și interacțiunea acestora.
Esența și structura nevoilor economice ale societății
O nevoie este necesitatea unui lucru care este în mod obiectiv necesar pentru a susține viața și dezvoltarea unei persoane, a unui colectiv, a unei națiuni, a societății în ansamblu; activator intern al activității. (Figura 4.1).
Nevoi în forma cea mai generală este un individ conștient cu nevoia de anumite bunuri și servicii materiale și spirituale. Natura originii nevoilor este destul de complexă, dar se bazează pe două motive determinante.
Primul motiv are un caracter fiziologic (omul este o ființă vie care necesită anumite mijloace de subzistență).
Gama de nevoi este extrem de largă, însă în timpul cursului sunt luate în considerare doar acele nevoi legate de sfera activității economice. Au primit numele de nevoi economice.
Nevoile economice fac parte din nevoile sociale, reprezintă motivația ideală a persoanei, îl încurajează să lucreze eficient pentru a-și asigura bunăstarea și bunăstarea familiei sale.
Necesitățile economice sunt strâns legate de producție, schimb și consum. Această relație se manifestă după cum urmează:
a) nevoia de a satisface nevoile duce la producerea vieții necesare
beneficii. În schimb, producția, crearea de noi produse și servicii stimulează
dezvoltarea nevoilor umane. Același caracter dialectic are și interacțiunea
on-treb și schimb;
b) satisfacerea nevoilor economice se realizează în procesul de consum. Un produs sau un serviciu consumat generează noi nevoi.
Pe subiecte de satisfacție, nevoile sunt împărțite în social, colectiv, personal. Este important ca ele să nu fie văzute ca elemente izolate, ci ca un fel de sistem complex, subordonarea în care este determinată de tipul sistemului economic, sarcinile curente, strategice și alți factori.
Există, de asemenea, cerințe universale: în lume, securitatea ecologică, stabilitatea, dezvoltarea nevoilor tradiționale (pentru bucuria în masă), noile nevoi și cele care apar. Nevoile sunt de natură istorică și evoluția societății se schimbă cantitativ și calitativ: unele mor și altele se naște. Fiecare mod de producție formează nevoi sociale specifice (sclavi - proprietari de sclavi, domni feudali - iobagi etc.). Atât din punctul de vedere al apariției, cât și al realizării succesiunii de satisfacere a nevoilor în societate, așa cum susțin economiștii occidentali, există o anumită ierarhie - de la satisfacerea nevoilor de nivel primar, de bază la secundar, de la nivelul I la nivelul II și III. Pentru a înțelege mai detaliat una din aceste abordări, este necesar să se ia în considerare ierarhia nevoilor lui A. Maslow, care și-a propus absolvirea în funcție de greutatea lor (Figura 4.2).
Este importantă clasificarea nevoilor după gradul de implementare a acestora. Pe acest criteriu se disting:
1) nevoile absolute (generate de nivelul actual de dezvoltare a economiei mondiale);
2) nevoi reale (corespunzătoare nivelului de dezvoltare a economiei țării);
3) nevoile de solvenți, pe care o persoană le poate satisface în funcție de propriul venit și de nivelul prețurilor.
În cercetarea economică există și alte clasificări ale nevoilor, nu mai puțin semnificative. Realizarea sau satisfacerea nevoilor înseamnă un anumit nivel al consumului de bunuri, care depinde de mulți factori. Printre acestea:
- Nivelul de dezvoltare a forțelor productive ale producției sociale și a eficienței economice;
- Structura politică a statului, sistemul de organizare și gestionare a producției, politica statului;
- Tradiții, nivelul culturii;
- Din punct de vedere istoric, un anumit mod de producție, formare, civilizație.
Astfel, forțele productive, în continuă dezvoltare, nu numai că creează condițiile pentru satisfacerea nevoilor care s-au dezvoltat, dar și că au devenit solul pentru apariția unor noi nevoi. Acest proces, ca și procesul de producție socială în sine, are loc în mod continuu și mărturisește acțiunea în societate a unei legi obiective a nevoilor crescânde.
Legea creșterii nevoilor este legea progresului social (a se vedea figura 4.1). Caracterizează nu numai creșterea nevoilor, ci și schimbarea structurii lor, noul lor nivel calitativ. În sfera relațiilor economice, nevoile se manifestă ca interese, adică satisfacerea nevoilor este asigurată în procesul de realizare a intereselor economice și este forța motrice a progresului economic și spiritual al omenirii, stimulând apariția tot mai multor noi nevoi.