Când există o criză în organizație, în ce condiții apare și cum se dezvoltă? Din punctul de vedere al dezvoltării organizaționale, răspunsurile la aceste întrebări se află în planul paradigmei dezvoltării organizaționale.
Multe semne din cadrul companiei pot indica faptul că organizația produce o criză. Acestea includ următoarele:
- probleme cu realizarea planurilor organizației (obiectivele nu sunt atinse sau nu sunt pe deplin realizate);
- conducerea organizației are dificultăți în controlul executării;
- calitatea muncii suferă;
- clienții încep să plece, plângându-se de calitatea insuficientă a serviciilor;
- Compania are dificultăți în recrutarea personalului, pierzând imaginea unui angajator atractiv;
- problemele cu procesul de stabilire a obiectivelor încep, ceea ce se observă mai ales în prezența mai multor fondatori. În acest caz, setarea de foarte multe ori a obiectivelor în companie seamănă cu imaginea descrisă în binecunoscuta fabulă IA Krylov "Swan, stiuca și cancer";
- sau, după cum a spus unul dintre clienții proiectului de consultanță: "Ceva este în neregulă cu noi, nu știu exact ce este, dar ceva nu este în regulă. "
Cu alte cuvinte, crizele se pot referi la orice aspect sau factor al vieții organizației:
- obiectivele organizației;
- tehnologie de lucru;
- procese și structuri de gestionare;
- cultura organizațională;
- personalul companiei.
Există mulți factori care pot provoca o criză deschisă într-o companie: din punct de vedere al dezvoltării organizaționale, organizarea este un sistem deschis care reacționează foarte rapid și intens la schimbările din mediul extern.
În contextul teoriei sistemelor, o organizație este o colecție de mai multe elemente care interacționează într-o manieră interdependentă. Într-o formă simplificată, organizația primește resurse (intrări) dintr-un sistem mai larg (mediu extern), procesează aceste resurse (procese) și le readuce în mediul extern într-o formă modificată (bunuri și servicii).
Trebuie remarcat faptul că teoria sistemelor aplicate organizațiilor subliniază două considerente importante.
- Supraviețuirea unei organizații depinde de capacitatea acesteia de a se adapta cerințelor mediului extern (importanța "feedback-ului").
- Pentru a satisface aceste cerințe, ciclul "intrare-proces-ieșire" ar trebui să fie în centrul atenției conducerii organizației.
Astfel, factorii care pot provoca o criză într-o organizație pot fi:
- influența mediului extern (atât la intrare, cât și la ieșire);
- dorința de a schimba tehnologia "producției", adică tehnologia companiei;
- schimbarea obiectivelor liderilor, adică proprietarilor și proprietarilor companiei;
- schimbarea obiectivelor personalului ca factor de formare a unei organizații.
În legătură cu criza emergentă, organizația nu are multe opțiuni pentru a ieși din situație.
În primul rând, proprietarii și conducerea companiei pot folosi situația de criză pentru a determina potențialul de dezvoltare: pot fi folosite pentru a face schimbările necesare și pentru a face un salt mare în dezvoltare.
A doua ieșire este mai puțin atractivă, dar nu mai puțin populară și folosită în practică. În acest caz, criza devine cauza prăbușirii și terminării organizației.
În practică, într-o situație de criză, organizația are următoarele acțiuni:
- compania este vândută, adică schimbă proprietarul și echipa de conducere;
- proprietarii și vechea echipă de management caută resurse suplimentare (investiții, oportunități etc.) pentru a scoate organizația din criză;
- o echipă de manageri anti-criză este invitată la companie, ceea ce ajută la scoaterea acesteia din criză.
Pentru a implementa toate cele trei opțiuni, este necesar să efectuați un audit complet al activității organizației pentru a obține o imagine completă.
Criza din organizație