În lumea de astăzi, separarea puterilor este o caracteristică caracteristică recunoscută ca atribut al unui stat democratic legal. Însăși teoria separării puterilor este rezultatul dezvoltării vechii veacuri a statului, căutarea celor mai eficiente mecanisme care protejează societatea de despotism.
Principalele prevederi ale teoriei separării puterilor sunt următoarele:
1. separarea puterilor este consacrată în constituție;
2. Conform Constituției, autoritățile legislative, executive și judiciare se acordă diferitelor persoane și organisme;
3. Toate autoritatile sunt egale si autonome, nici una dintre ele nu poate fi eliminata de alta;
4. nici o putere nu se poate bucura de drepturile acordate prin constituirea unei alte autorități;
5. Judiciarul operează indiferent de influența politică, judecătorii se bucură de dreptul de a ocupa o funcție îndelungată. Sistemul judiciar poate declara nelegal dacă este în contradicție cu constituția.
Separarea puterilor în Rusia constă în faptul că activitatea legislativă este efectuată de Adunarea Federală: legile federale sunt adoptate de Duma de Stat (articolul 105 din Constituție) și de problemele enumerate în art. 106, - de către Duma de Stat cu o examinare obligatorie ulterioară în cadrul Consiliului Federației; autoritatea executivă este exercitată de Guvernul Federației Ruse (articolul 110 din Constituție); organele judecătorești sunt instanțele care formează un sistem unificat, condus de Curtea Constituțională a Federației Ruse, de Curtea Supremă a Federației Ruse și de Curtea Supremă de Arbitraj din Federația Rusă. Funcționarea și interacțiunea coordonată între toate ramurile și organele puterii de stat sunt asigurate de Președintele Federației Ruse (Partea 2, articolul 80 din Constituție). Cu toate acestea, implementarea practică a principiului separării puterilor în Rusia este foarte dificilă. După cum se menționează în literatură, toată lumea este gata să recunoască existența separată a fiecăreia dintre cele trei autorități, însă nu egalitatea, independența și independența lor. Aceasta se datorează în parte perioadei lungi de guvernare totalitară. În istoria Rusiei, nu a existat nici o experiență de separare a puterilor; aici încă mai supraviețuiesc tradițiile autocrației și autocrației. La urma urmei, separarea constituțională a puterilor (legislativă, executivă și judiciară) nu conduce automat la ordine în stat, iar lupta pentru conducere în această triadă denaturează societatea față de haosul politic. Fără îndoială, mecanismul dezechilibrat al controalelor și al echilibrelor este doar o etapă tranzitorie în procesul de formare a statalității.