Managementul rațional al naturii ar trebui să asigure existența și dezvoltarea completă a societății moderne, dar, în același timp, să păstreze calitatea înaltă a habitatului uman. Acest lucru se realizează prin exploatarea economică a resurselor și condițiilor naturale și printr-un regim eficient de reproducere a acestora, luând în considerare interesele pe termen lung ale dezvoltării economice și conservarea sănătății umane.
Datorită funcțiilor limitate de auto-vindecare și compensare ale biosferei, procesele activității umane trebuie să se desfășoare în strictă conformitate cu legile dezvoltării societății și naturii și legile de interacțiune dintre ele. Aceste legi ar trebui formulate astfel încât procesul de management al mediului să fie strict controlat și reglementat de către stat. Respectarea principiilor managementului rational al naturii va permite dezvoltarea unor masuri pentru protectia mediului, restaurarea interconexiunilor perturbate in ecosisteme, prevenirea deteriorarii situatiilor de mediu [1, articolul 31].
1) Principiul "nivelului zero" al consumului de resurse naturale. Respectarea coeficientului este obligatorie, deoarece infractorul este amendat, care poate depăși profitul întreprinderii
2) Principiul conformității încărcăturii antropice cu potențialul natural și de resurse al regiunii. Respectarea acestui principiu va evita încălcările echilibrului natural datorită unei utilizări ciclice echilibrate și reînnoirii bine definite.
3. Principiul conservării integrității spațiale a sistemelor naturale în procesul de utilizare economică a acestora. Acest principiu rezultă din cele mai importante regularități ale interconectării schimbărilor în componentele naturii sub influența activității antropice. Modificările uneia dintre componentele sistemului natural duc la o schimbare în altele și, uneori, la schimbări ale proprietăților ecosistemului în ansamblu.
4). Principiul conservării ciclului condiționat al substanțelor în procesul activității antropice. Esența principiului se reduce nu numai la faptul că procesele tehnologice ale industriilor specifice se limitează la ciclicitate și că procesele ciclice reprezintă o serie succesivă de etape de producție, interconectare sau prelucrare complexă a materiilor prime sau, în etape, utilizarea acesteia.
5) Principiul armonizării producției și a ritmurilor naturale. Principiul armonizării producției și a ritmurilor naturale rezultă din faptul că orice ecosistem și fiecare componentă a acestuia este supus ritmului orar.
6) Procesele naturale care apar în timp sunt determinate de factorii atât pe termen scurt, cât și pe termen lung.