Fair Play (sportivitate [1], în limba engleză utilizează conceptul de sportivitate (Eng) -. O traducere aproximativă a „Fair Game“). - un set de legi etice și morale, bazate pe convingere interioară a individului a nobilimii și corectitudinea în sport [2]
Handshake - manifestarea elementară a jocului fair-play
Principiile fair play includ
- Respectul adversarului
- Respectarea regulilor și deciziilor judecătorilor - să ia toate deciziile judecătorilor și să le conteste corect într-o ordine separată
- Dopajul și orice stimulare artificială nu pot fi utilizate.
- Șanse egale - toți sportivii de la începutul competiției se pot aștepta în egală măsură să câștige
- Auto-controlul atletului - restrângerea emoțiilor sale, să fie capabil să perceapă în mod adecvat orice rezultat al luptei.
Aceste principii constituie comportament sportiv și neagă victoria cu orice preț [3] [4].
organizație
Mișcarea jocului fair-play pe plan mondial este condusă de CIPSS - Consiliul Internațional pentru Știința Sportului și Educația Fizică (ICSSPE Consiliul Internațional al Științei și Educației Fizice în Sport), înființat în 1958. Există multe organizații diferite care sprijină jocul corect la toate nivelurile.
Cu toate comitetele olimpice naționale majore și cele mai mari federații din lume pentru anumite sporturi, cum ar fi FIFA (UEFA), IAAF. FIVB și alții există unități speciale care propagă și apără ideile fair play [7].
Principalele sarcini ale organizațiilor "fair play" la toate nivelurile:
Originea conceptului nu este asociată cu sportul, ci mai degrabă cu concepte medievale etice care se întorc la regulile duelului cavalerului. Pentru prima dată, expresia fair play este folosită în "Viața și moartea lui Regele" al lui Shakespeare [9].
Interpretarea modernă a conceptului se referă la formarea de sporturi moderne, ca o competiție în cadrul normelor stabilite în Anglia victoriană a secolului al XIX-lea. Apoi, sportul a fost, în cea mai mare parte, un entuziasm pentru clasele de mijloc și de clasă superioară. Pentru ei, jocul sportiv a fost mai distractiv decât să nu aducă venituri. Apoi a fost un anumit cod al domnului. pentru care procesul principal, și nu rezultatul [10].
Dezvoltarea ulterioară a conceptului se referă la dezvoltarea mișcării olimpice moderne de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Idei umaniste stabilite de Baron Coubertin. în sporturile moderne, un început neegoist, pur competitiv, contribuind la dezvoltarea unui atlet și a unei persoane ca o personalitate armonioasă.
Olimpismul, care conectează sportul cu cultura și educația, urmărește să creeze un mod de viață bazat pe bucuria efortului, pe valoarea educațională a unui bun exemplu și pe respectarea principiilor etice fundamentale universale.
Interpretare modernă
Chiar și Coubertin însuși și fondatorii mișcării olimpice moderne au fost forțați să recunoască numeroasele cazuri de fraudă și comportament nesportiv din partea sportivilor. Inclusiv în această privință, în 1920, la Jocurile Olimpice de la Anvers, pentru prima dată a fost introdus jurământul olimpic al sportivilor.
Odată cu sporirea popularității sportului în lume, a devenit din ce în ce mai dificil să se respecte principiul olimpic de bază al statutului strict amator al sportivilor. Pe măsură ce ratele au crescut, sportivii au început să-și ascundă statutul profesional adevărat peste tot sau să-și continue cariera ca profesioniști. Infrastructura sportivă a performanțelor superioare, educația unui atlet de clasă mondială, acoperirea principalelor forumuri sportive în mass-media - toate acestea necesită o investiție semnificativă și contrazic conceptul de "iubit" al atletului [12].
La mijlocul secolului XX sa manifestat opoziția dialectică a sportului și "jocul fair". Pe de o parte, o idee antică idealistă a unui atlet care se îmbunătățește ca persoană. Pe de altă parte, o abordare cinică a sportului: victoria cu orice preț, folosind înșelăciune, doping și arbitraj prejudiciabil [13]. Societatea modernă, post-industrială este din ce în ce mai puțin asociată cu sportul și divertismentul. Dimpotrivă, în conștiința publică, sportul este asociat cu afacerile [14].
Sportul este o expresie a urii unul pentru celălalt ... Aceasta este ultima oportunitate pe care civilizația noastră o oferă celor două persoane pentru agresiune fizică. Sport - cea mai apropiată zonă de război a activității umane
În ciuda contradicțiilor profunde ale ideii jocului fair-play, majoritatea experților nu o consideră o alternativă. Fără un cod al legilor etice, sportul își pierde sensul și atractivitatea. Jocul echitabil plătește în mod axiologic sportul, transferându-l din sfera consumatorilor în sfera celor mai înalte valori spirituale ale omului. [16].
Un exemplu de comportament cu adevărat sportiv a fost actul căpitanului echipei naționale de fotbal a URSS, Igor Netto. În meciul turneului de grup al Cupei Mondiale din 1962, echipa URSS sa întâlnit cu echipa națională uruguayană. Neto a atras atenția judecătorului asupra faptului că mingea, marcată de echipa sovietică, a zburat în poarta Uruguayană printr-o gaură în plasă, pe marginea barului, și nu ar trebui luată în calcul. Judecătorul a anulat capturarea poarta (deși echipa URSS a câștigat încă acest meci) [17].
Primul sportiv acordat pentru fair-play a fost boboșarul italian Eugenio Monti, care la ajutat de mai multe ori cu propriile sale mâini pentru a câștiga aurul olimpic pentru rivalii săi.
Influență culturală
Fair Play - Postul german din Germania
Termenul de joc fair-play a intrat în mod constant în multe limbi, mult timp în urmă nu numai ca un sport, ci ca un concept științific și filosofic. Este adesea folosit în titlurile mass-media [18]. politică [14] și cinematografie.
notițe
Urmăriți ce este "Fair Play" în alte dicționare:
Fair play - Fair Play ... Deutsche Rechtschreibung Änderungen
Fair play - Fair Play ... Wörterbuch Veränderungen in der deutschen Rechtschreibung
fair-play - [fɛrplɛ] n. m. INV. • 1849; loc. angl. "Franc jeu", "lo loial" ♦ Acceptarea loyale des règles (d un jeu, d un sport). "Toute la vie anglaise n est qu une partie de sport, un joc fair qui a ses lois et ses usages chevaleresques" ... ... Encyclopédie Universelle
Fair-Play - Le fair-play (de l roumain fairplay) Est une Anglaise expresie composée de echitabil ( «clair, franc, honnête, sans tricherie») și de redare ( «jeu»), désignant une Conduite honnête dans jeu ONU, puis dans toutes circonstances. ... ... Wikipedia en Français
Fair Play - Le fair-play (de l roumain fairplay) Est une Anglaise expresie composée de echitabil ( «clair, franc, honnête, sans tricherie») și de redare ( «jeu»), désignant une Conduite honnête dans Jeu ONU, Puis dans toutes circonstances. ... ... Wikipedia și Français
Fair-play - Le fair-play (de l roumain fairplay) Est une Anglaise expresie composée de echitabil ( «clair, franc, honnête, sans tricherie») și de redare ( «jeu»), désignant une Conduite honnête dans Jeu ONU, Puis dans toutes circonstances. ... ... Wikipédia en Français
Fair Play - (oder "Fairplay") ist ein Begriff, der ein bestimmtes sportliches Verhalten kennzeichnet, das über die bloße hinausgeht Einhaltung von Regeln. Es beshreibt eine Haltung des Sportlers, und zwar die Achtung des bzw. den Respekt vor dem sportlichen ... Deutsch Wikipedia
fair play - ⇒FAIR () PLAY (FAIR PLAY, FAIR PLAY) adj. et subst. masc. invar. Dans le domaine du jeu, du sp. (Qualité de celui) care respectă obligațiile care le revin și se acceptă la îndeplinire. Jouer fair play, Être, se montrer fair play. Synon. beau joueur, loial ... Encyclopédie Universelle
Fair Play - Fair Play, das; [s], Fair | play, das; [s] [fɛ: ̯ɐ̯ pleɪ. fɛ: ɐ̯pleɪ; Engl. fair play]: Corectitudinea. * * * Târg | play [fɛə pleɪ], das; (auch :) Fair Play, das; [Engl. fair play]: Corectitudine: der Repräsentant einer fast verschollenen Epoche; einer, der ... ... Universal-Lexikon