Motivația este o motivație conștientă de a atinge un scop specific, înțeles de către individ ca o necesitate personală [6].
Potrivit lui Shapiro S.A. motivul forței de muncă - este motivația imediată a angajatului de a lucra (muncă), legată de satisfacerea nevoilor sale.
Motivul forței de muncă se formează numai în cazul în care activitatea de muncă este, dacă nu numai, condiția principală pentru obținerea binelui. Estimarea probabilității atingerii obiectivelor este de mare importanță pentru formarea motivelor pentru muncă. Dacă primirea unui bun nu necesită eforturi deosebite sau este foarte dificil de obținut, motivul forței de muncă nu este cel mai adesea format.
Un grup de motive de conducere care determină comportamentul unui angajat se numește nucleu (complex) motivațional, care are o structură proprie, care diferă în funcție de situația specifică a forței de muncă [7].
Puterea motivului este determinată de gradul de relevanță al unei nevoi particulare pentru angajat. Cu cât este mai urgentă nevoia pentru acest sau acel bine, cu atât mai mare este dorința de ao obține, cu atât va acționa mai activ muncitorul.
Motivele pentru muncă sunt diverse. Acestea diferă în funcție de nevoile lor, acea persoană încearcă să se întâlnească prin muncă, pentru beneficiile pe care o persoană ar fi necesare pentru a satisface nevoile lor, la un preț pe care angajatul este dispus să plătească pentru a obține beneficiile dorite. Ceea ce au în comun este că satisfacerea nevoilor este întotdeauna legată de activitatea de lucru.
Este posibilă identificarea mai multor grupuri de motive pentru muncă, care formează împreună un singur sistem. Acest motive meaningfulness de muncă, motivele sale de utilitate publică asociată cu recunoașterea publică a muncii rodnică, motivele de obținere a bunurilor materiale, precum și motivele, care vizează o anumită intensitate a muncii.
Binele devine stimulul muncii, dacă acesta formează motivul muncii. Esența practică a conceptelor "motivul forței de muncă" și "stimularea forței de muncă" este identică. În primul caz, vorbim despre un angajat care se străduiește să obțină beneficii prin muncă (motiv). În cel de-al doilea - cu privire la subiectul managementului, care posedă un set de beneficii, necesare pentru salariat, și le oferă acestuia, sub condiția unei activități efective de muncă (stimulent) [8].