Mulți angajați ai organizațiilor de stat în fiecare an în perioada de subscriere se confruntă cu o obligație voluntară obligatorie de a scrie ziare și acele publicații care vor fi oferite de conducere. Există motive legitime pentru astfel de solicitări? Este posibil să refuzați un abonament obligatoriu și ce se va întâmpla pentru el?
În conformitate cu articolul 2 din Legea Republicii Kazahstan „Pe IARF informații“ libertatea de exprimare, creativitate, și de exprimare în formă tipărită sau alta de opinii și credințe sale, să primească și să difuzeze informații prin orice mijloace care nu sunt interzise prin lege garantată de Constituția Republicii Kazahstan.
În conformitate cu articolul 20 din Constituția Republicii Kazahstan, fiecare are dreptul de a primi în mod liber și de a difuza informații prin orice mijloace care nu sunt interzise prin lege.
Astfel, cetățenii înșiși determină din ce media să primească informații.
Articolul 14 din Legea "Mass-media" prevede că distribuția produselor de masă se realizează de către proprietar însuși sau pe bază contractuală sau de altă natură juridică de către redacție, editor, organizații sau cetățeni.
Se pare că, atunci când facem un abonament la o anumită publicație, încheiem un contract civil cu proprietarul mijloacelor de informare în masă sau cu organizația la care a comandat abonamentul (corespondența).
Astfel, pentru ca abonarea la anumite ziare să fie obligatorie pentru cetățeni, este necesar ca o astfel de datorie să fie fixată undeva în actul legislativ. Apoi, în conformitate cu articolul 399 din Codul civil, ar exista posibilitatea ca constrângerea să încheie fără întârziere un contract de subscriere. Dar o astfel de datorie nu este fixată nicăieri. În plus, aceasta ar contrazice în mod clar normele de mai sus privind libertatea de informare.
Prin urmare, nu există temei legal pentru subscrierea obligatorie la orice mass-media, atât pentru angajații instituțiilor de stat și pentru întreprinderi, cât și pentru angajații organizațiilor comerciale.
Aplicarea oricăror sancțiuni din partea angajatorului pentru refuzul de a subscrie este discriminatorie și poate fi considerată în conformitate cu articolul 141 din Codul penal al Republicii Kazahstan drept o încălcare a egalității cetățenilor.
Setul de infracțiuni este completat de o activitate anticoncurențială în raport cu alte publicații, care implică răspundere administrativă sau penală în funcție de circumstanțe specifice.
Orice sancțiuni impuse de angajator pentru refuzul abonamentului forțat pot fi atacate la procuror sau la instanță.
Firma de avocatură "De Facto"
