Această poveste începe cu un copac. Un copac tipic, cu frunze verzi, cu coaja, care este acoperit cu mușchi. Și printre frunze era ceva albastru. Pomul se agită și acest albastru apare pe o ciupercă mare, cam verde. De ce era verde, nimeni nu știe. Probabil pentru că pisica este albastră și copacul este verde. Pisica stătea pe o ciupercă imensă și-și linsese laba.
- Domnule, nu a fost nimeni aici de mult timp. Probabil că au căzut sub salivă sau, mai rău, sub zel.
Plevak erau tâlhari, ciudați, ca toată lumea din această lume, scuipând mici barme. Dar zelki erau răi, nu iubesc pe nimeni, ci pe ei înșiși și au furat tot ce ar putea fi furat. Pisica sa gandit la ele, dar nu au vrut sa apara, si, in general, daca te gandesti daca exista aceleasi spitale si zelki despre care vorbim. Probabil da, pentru că vorbim despre ei. În pădure, totul era bine, tot felul de zgomote și sunete proveneau de acolo. Numai niște oameni nebuni au alergat în cerc, ca și cum ar fi jucat un joc necunoscut. Trebuie să fi fost o uscare uscată, pentru că numai ea poate fi jucată atât de nebună. Pisica a dispărut și sa aflat pe cea mai înaltă ramură a copacului
- nu le place să întârzie! Este doar momentul potrivit? Și, în general, merge. Își zâmbi de dinți. Cheshire îi plăcea să zâmbească, nu că ar zâmbi fără motiv, dar mereu a zâmbit și motivul era el însuși. Un iepure a alergat jos și sa prăbușit într-un copac.
- Întrucât am întârziat. Numai unde am întârziat? - A ridicat ochii, - Cheshire și nu știi unde am întârziat? - pisica sa evaporat si a aparut inaintea iepurelui.
- Ești sigură că ai întârziat? - pisica a zâmbit, poate că este doar fantezia noastră și ori de câte ori ne grăbim, rămânem la locul ei?
- Poate, poate. Totul poate fi. - iepurele sa uitat la ceasul lui și sa așezat sub un copac. Urmărind îndeaproape ceasul, iepurele înțelese că ceasul nu merge. Se grăbea spre locul unde nu era așteptat. Poate că pisica lui Cheshire are absolut dreptate și fugim la lumea pe care am inventat-o? Rabbit sa așezat sub un copac, iar pisica a zâmbit și a mormăit.
- suntem cu toții nebuni, alergăm după timp, când ar trebui să fie viceversa. Nu observăm, momentele pentru care ar trebui să ne oprim, așteptăm cu nerăbdare și zâmbește. Deci, de fapt, Alice?
- așa este Pisica, trebuie să aprecieți fiecare moment petrecut în această lume nebună!
Textul este mare, deci este împărțit în pagini.