Polizaharidele, consumate de organism ca rezultat al metabolismului, provin în parte din alimente (amiloză + amilopectină = amidon), parțial endogen (glicogen). Cerința zilnică a organismului în carbohidrați este de 400-500 g. Sursă - produse din făină, cereale, cereale, fructe și miere. La etapele inițiale, polizaharidele sunt scindate la oligo- și monozaharide sub influența unui număr de enzime (amilază, maltază, izomaltază și altele). Digestia începe în intestinul subțire sub influența enzimei AMILASE a pancreasului:
Amidon (AMILOSE) -> MALTOSE -> GLUCOZĂ
În cele din urmă, se formează glucoză din toate polizaharidele de mai sus. Glucoza rezultată suferă o transformare în mai multe direcții.
1) Fosforilarea glucozei la G-6-F:
G-6-F este impracticabil prin membrane. Reacția este catalizată de HEXAGINESIS în toate celulele și glucozinază din ficat. Glucokinaza nu este inhibată de G-6-F și o cantitate semnificativă de G-6-F se acumulează în ficat, împiedicând o creștere semnificativă a glucozei în sânge la vârful digestiei.
1) Sub acțiunea transformării inverse a fosfatazei în glucoză și fosfat.
2) PHOSPHOGLYUKUTASIS catalizează conversia G-6-F în G-1-F (un produs de sinteză intermediar al GLYCOGEN):
Atunci când interacționează cu UTP, glucoza-1-fosfat formează UDP-glucoza, care apoi transferă restul de glucoză în lanțul de glicogen în creștere. Regenerarea UTP apare ca urmare a reacției UDP cu o moleculă ATP.
3) G-6-F-DEHIDROGENASE transformă G-6-F în GLUCONOLACTON:
care este în continuare transformat prin metoda PENTOSOPHOSPHATE.
4) G-6-F este izomerizat în FRUCTOSO-6-fosfat și este implicat în transformări până la dioxid de carbon și apă (calea principală a catabolismului).