Esența ideologiei naziste este de a împărți omenirea în bune și rele - oi și capre, dintre care primul trebuie să ne prețuim, ultimul care urmează să fie eliminate. Hitler, pe baza unor caracteristici naționale și rasiale, există un grup de populație și de a construi ierarhia lor - cel mai înalt nivel al arienilor au fost o cursă de domni care urmau să conducă lumea mai jos au fost națiuni, sunt soarta care a fost de a menține arieni, inferior, în conformitate cu propriile sale planuri, au fost supuse unei distrugeri totale.
Totul, în principiu, este de înțeles - suntem mereu buni, ne aflăm în partea de sus a ierarhiei, sunt întotdeauna răi. Pe rolul pe care acestea sunt alese pentru a gusta - negru, alb, rosu, verde ... În cazul lui Hitler evrei mai puțin norocoși și comuniști (între primul și ultimul dintre marii fiihrer nu vede diferenta).
Cu toate acestea, dacă îl priviți critic, devine evident că această simplitate este o capcană pentru timidă față de sentimentele complexe ale persoanei obișnuite. Înarmați cu o atitudine critică și un bun simț, vom merge puțin mai departe - destul de puțin, este suficient doar să continuăm raționamentul fără a schimba logica. Iată ce obținem ca rezultat ...
Continuăm să credem că, dacă luăm probleme pentru a îndepărta straturile inferioare ale societății, de la cel mai mic și se deplasează în sus a piramidei, se vor găsi, mai devreme sau mai târziu, la baza unei noi piramide pe partea de sus a, care va fi ceva, existența pe care le-am văzut deja. În continuare destul de logic în acest pas cheie va fi autodistrugerea noastră.
Ca rezultat, obținem o demonstrație a principiilor teoriei evoluționiste în toată gloria sa - pur ideologia sinuciderii. În acest sens, nazismul lasă impresia unui masochism deschis, care inspiră un dezgust bine întemeiat. Este puțin probabil ca naziștii obișnuiți să vină în minte cu atenție și să urmeze în mod critic logica propriei ideologii, dar printre oamenii educați cred că pot fi găsiți în continuare. Din păcate, nu știu nici un nazist educat ...
Astfel, putem concluziona că termenul "naționalitate" în ipostaza sa eredito-genetică are sens, cu excepția unei retrospective istorice, atunci când îndeplinește o funcție pur științifică și cognitivă. Sensul original al acestui concept se pierde irevocabil, pentru că este un element al unei paradigme depășite a lumii.