Consecințele utilizării stimulentelor în sport
Cât timp este sportul, atâta timp cât atleții și antrenorii se gândesc la îmbunătățirea calităților fizice, de preferință fără a afecta sănătatea, ceea ce contribuie la apariția și dezvoltarea unui domeniu de sport precum medicina sportivă. Medicii sportului nu ignoră problemele legate de fiziologia activității musculare, sporind performanța sportivilor și recuperarea lor rapidă după efort fizic intens.
Stimulanții sunt medicamente psihoactive care afectează funcționarea sistemului nervos central al unei persoane: ele ajută la îmbunătățirea memoriei și gândirii rapide, elimină somnolența și măresc abilitățile cognitive. De asemenea, stimulentele cresc activitatea motrică, contribuie la accelerarea metabolismului, ceea ce duce la arderea mai bună a depozitelor grase.
Cu toate acestea, printre stimulentele care sunt utilizate pe scară largă în medicina sportivă, sunt interzise medicamente sau așa-numitele medicamente dopante. Condițional, ele pot fi împărțite în trei grupe. Primul include medicamente care afectează funcțiile psihomotorii ale omului (funcțiile psihicului și ale motorului). Astfel de stimulanți au capacitatea de a provoca un fals sentiment de oboseală.
Al doilea grup include amine simpatomimetice (efedrină, isadrin, mesethon și altele). Prin acțiunea lor, aceste medicamente dopante sunt similare cu adrenalina. Când primesc aceste medicamente sunt structuri excitate adrenergici (inima, creier, mușchi, plămâni), prin care medicamentele sunt în mod activ stimulează activitatea cardiacă, cauza efecte bronhodilatatoare și creșterea tensiunii arteriale (ceea ce duce la creșterea nivelului glicemiei).
Al treilea grup constă din stimulenți "responsabili" pentru sistemul nervos central (cafeină, cordiamină, stricnină, bemigrid, picrotoxină și altele). Toți cei care cunosc cofeina sunt stimulatorul cel mai frecvent utilizat pentru performanța fizică și mentală. Cofeina este utilizată atât în formă naturală (ca parte a ceaiului sau cafelei), cât și ca o preparare pură.
Desigur, folosim stimulente în fiecare zi (într-o formă sau alta). Stimulantul cel mai frecvent utilizat este, desigur, cofeina, care se găsește nu numai în băuturi și în anumite alimente, ci și în aspirină. Apropo, compoziția medicamentelor convenționale include componente de stimulare, care sunt recunoscute de Comisia Medicală Internațională a Medicamentului ca dopaj. De exemplu, inofensive la prima vedere, picăturile de la răceala obișnuită conțin efedrină - o substanță "mulțumită" căreia la Jocurile Olimpice din 1972 un înotător american a pierdut o medalie de aur.
Cofeina și preparatele similare acesteia acționează ca stimularea glicolizei și creșterea eliberării de insulină. Se știe că aceste procese contribuie la creșterea metabolismului bazal, determinând o scădere a rezistenței organismului la efort fizic în condiții de lipsă de oxigen sau de temperatură ridicată. Ca psihostimulator, preparatele și substanțele din al treilea grup provoacă obișnuință rapidă. În plus, utilizarea lor în timpul efortului fizic intens poate provoca diverse complicații în activitatea sistemului cardiovascular.
Se demonstrează științific că stimulentele celui de-al treilea grup exercită un efect selectiv stimulant asupra diferitelor departamente ale sistemului nervos central. Cafeina, în general, afectează cortexul emisferelor cerebrale, corazolul și cordiamina acționează prin formarea tulpinilor, iar stricnina își exercită influența negativă asupra nivelului măduvei spinării.
În plus, acest grup de stimulente se caracterizează prin selectivitatea efectului stimulator asupra anumitor părți ale sistemului nervos central. Strichnin, de exemplu, contribuie la creșterea excitabilității reflexe a măduvei spinării, ceea ce duce la o creștere a tonusului și a forței musculare. În plus, excitabilitatea crescută a organelor de simț cauzate de stricnină are un efect tonic asupra mușchiului cardiac. Se pare că este un stimulent excelent, dar nu. Stricnina are un efect secundar negativ - în timpul utilizării prelungite se acumulează în organism, ceea ce poate duce la toxicitate, care se exprimă ca convulsii tonice (fara tulpina musculare relaxare) și paralizia mușchilor respiratori, care, la rândul lor, pot provoca moartea.