Rădăcinile istorice ale peisajului stilizat se întorc în secole. Le putem întâlni în picturile de perete și artefacte decorative ale artizanilor Rusiei Antice. Mai târziu, stilizarea peisajului a fost folosită pe scară largă atât în arta decorativă, cât și în pictura în șevalet.
În lucrările marilor maeștri din secolele XIX-XX. peisajul decorativ stilizat a ocupat un loc proeminent, datorită căruia în acest timp acest gen se distinge printr-o varietate de stiluri și direcții artistice.
Foarte orientativ în termeni de stilizare a peisajului japonez al secolului al XIX-lea.
Spre deosebire de peisajul pitoresc, în peisajul stilizat nu există nici o perspectivă aeriană și liniară, iar toate elementele din prim-plan și fundal sunt ilustrate la fel de clar.
Decorul în peisaj poate fi folosit într-o măsură mai mare sau mai mică. Compoziția poate fi suficient de saturată cu detalii sau accentuată numai pe anumite părți ale formelor pe care este de dorit să le izoleze.
În principiu, peisajul decorativ se bazează pe simplificarea detaliilor și accentuarea liniilor și contururilor caracteristice. De asemenea, este posibilă schimbarea obiectelor afișate cantitativ. Dacă acest lucru este cerut de intenția artistului.
Stylizarea portretului poate fi folosită pe baza naturii, precum și într-un portret parțial sau complet fictiv. Cazul extrem de stilizare este reprezentat de portrete abstracte și imagini de figuri.
La prima etapă de stilizare, se realizează o schiță portretă cu un grad mai mare sau mai mic de detaliere a caracteristicilor faciale. Dacă stilizarea este limitată la o schiță portret, apare un portret stilizat simplificat. Principala diferență aici este absența detaliilor minore ale feței și îmbrăcămintei, care nu sunt necesare pentru similitudinea portretului, ci doar pentru o descriere extinsă.
Portretul cu caracteristici și caracteristici exagerate ale modelului, așa-numitul desen animat, poate fi, de asemenea, considerat un portret stilizat.
În arta animației și animației, este folosit și un portret stilizat.
În plus, stilizarea în genul portret poate fi considerată imitație a direcției artistice (flux, stil) sau stilului unui anumit artist.
În pictura avangardistă, artiștii au portretizat stilizate, aducând imagini la abstracție absolută.
