În teoria economică, există câteva abordări care explică originea și dezvoltarea firmelor:
- firma este un sistem organizațional și economic prin care se realizează procese de producție pentru a crea bunuri și servicii;
- O companie este o comunitate de oameni uniți de aceleași motive de acțiune;
- firma - rezultatul necesității de a minimiza riscul și incertitudinea (F. Knight);
- firma - un set de contracte reciproc avantajoase, cauzate de necesitatea de a reduce costurile de tranzacție (R. Coase).
Mulți oameni de știință cred că cea mai importantă descoperire a secolului al XX-lea. este deschiderea unei clase speciale de costuri - tranzacționale. Acestea includ:
a) costurile de identificare a contrapartidelor tranzacțiilor de schimb;
b) costurile de negociere și de aprobare a termenilor contractelor;
c) costurile asociate protecției drepturilor de proprietate etc.
Comună în teoriile firmelor este justificarea principiului efortului de a obține un profit maxim la costuri minime. Profitul este definit ca diferența dintre venitul total și costurile totale
Costurile sunt determinate, modificate și clasificate din punct de vedere al economiștilor interesați de activitățile firmei și contabililor care sunt interesați de raportul financiar și bilanțul companiei.
Economiștii iau în considerare toate costurile: explicite (explicite) și implicite (implicite, nepreluate), deoarece acestea afectează deciziile luate de economist în afaceri.
Având în vedere că economiștii și contabilii iau în considerare costurile în diferite moduri, metodele de calculare a profiturilor nu sunt, de asemenea, identice.
Profitul economic este calculat ca diferența dintre venitul brut al companiei și toate costurile alternative (externe și interne) produse de bunurile și serviciile companiei.
Elementul costurilor economice este profitul normal. Aceasta este o recompensă obișnuită, care îi ține pe antreprenor în acest domeniu de activitate. Dacă nu este asigurată, antreprenorul va schimba această activitate sau va prefera un salariu de profit. Profitul contabil este calculat ca diferența dintre venitul brut al firmei și numai costurile explicite de producție (figura 13.1).
Principiile maximizării profitului: două abordări.
1. Comparația veniturilor brute și a costurilor brute pentru fiecare ieșire:
a) TR> TC. Firma are profit economic și poate crește volumul producției până la punctul critic TR = TC;
b) TR - Compania poate continua să funcționeze pe termen scurt, dacă la toate volumele de producție venitul său depășește costurile variabile: TR> VC. Venitul prevede recuperarea costurilor variabile, o parte din producția permanentă - producția ar trebui să continue; - falimentul firmei, dacă la toate nivelurile pierderilor de producție depășește pierderea costurilor fixe. Firma minimizează pierderile prin oprirea producției. 2. Comparația veniturilor marginale și a costurilor marginale: a) MR> MC. La fiecare astfel de unitate de producție, firma primește mai multe venituri din vânzarea acesteia, în comparație cu costurile care produc această unitate; b) MR = MC. Firma maximizează profiturile asupra volumului optim de producție; c) MRArticole similare