Partea interactivă a comunicării
2.3. Partea perceptuală a comunicării
După cum sa menționat mai sus, în procesul de comunicare ar trebui să existe o înțelegere reciprocă între participanții la acest proces. Însăși înțelegerea nu poate fi interpretată în moduri diferite: fie ca o înțelegere a scopurilor, motivele, plantele partenere în interacțiunea, sau cum nu înțelege numai, ci adoptarea, separarea acestor obiective, motive, atitudini, care să permită nu doar „să-și coordoneze acțiunile“, dar stabili un tip special de relație: intimitate, afecțiune, exprimată în sentimente de prietenie, simpatie, iubire. În orice caz, o mare importanță este faptul ca percepută de către un partener de comunicare, cu alte cuvinte, procesul de percepție a o persoană la alta acționează ca o componentă obligatorie a comunicării și poate fi numit în mod condiționat aspectul perceptive de comunicare.
Ambele serii de relații umane, atât publice, cât și personale, sunt realizate tocmai în comunicare. Astfel, comunicarea este realizarea întregului sistem de relații umane. În condiții normale, relația unei persoane cu lumea din jurul său este întotdeauna mediată de relația sa cu oamenii, cu societatea, adică cu comunicarea.
În plus, comunicarea este inseparabil legată de activitatea umană. Comunicarea între oameni apare direct în procesul de activitate, în legătură cu această activitate.
Comunicarea, fiind un fenomen psihologic complex, are o structură proprie. În comunicarea interpersonală, pot fi separate trei laturi.
1. Partea comunicativă a comunicării este legată de schimbul de informații, îmbogățirea reciprocă datorită acumularii fiecărui stoc de cunoștințe.
2. Partea interactivă a comunicării servește interacțiunea practică a oamenilor între ei în procesul de activitate comună. Aici este prezentată capacitatea lor de a coopera, de a se ajuta reciproc, de a-și coordona acțiunile, de a le coordona. Lipsa de abilități și abilități de comunicare sau lipsa formării lor afectează negativ dezvoltarea individului.
3. Partea perceptuală a comunicării caracterizează procesul de percepție a oamenilor asupra altora, procesul de cunoaștere a proprietăților și calităților lor individuale. Principalele mecanisme de percepție și cunoaștere reciprocă în procesele de comunicare sunt identificarea, reflecția și stereotipurile.
Leontiev A.N. Probleme de dezvoltare a psihicului. M. 1987.
Vygotsky, L.S. Cercetare psihologică selectată. M. 1956.
Bodalev AA Percepția și înțelegerea omului de către om. M. 1982. P.5.
Leontiev A.N. Activități. Conștiința. Personalitate. M. 1975. P. 289.
critică. 4 Depășirea barierelor. Practic pentru toți oamenii este important să poți comunica în așa fel încât să fie înțeleși în mod corespunzător, să fie auziți și auziți. Prin urmare, este important să știm cum să depășim barierele. Cel puțin două persoane sunt întotdeauna implicate în comunicare. Toată lumea este atât afectată, cât și expusă. În mod condiționat, împărțim aceste funcții și selectăm difuzorul (cel care lucrează) și.
; să puteți reprezenta în mod eficient pe voi înșivă (sau compania dvs.) în calitate de participant la procesul de comunicare. În condiții de eficiență aici se referă la corelarea tehnicilor verbale și non-verbale cu obiectivele de comunicare, intențiile de comunicare și de perspectivă elemente de coeziune sistemice ale unei strategii de comunicare, fezabilitatea practică a anumitor mișcări tactice. NONVERBALUL.
