PIGMENTELE RESPIRATORII (vopsea pigmentată lat) sunt substanțe organice colorate cu structură chimică diferită, capabile să lege sau să elibereze oxigen molecular în funcție de condiții. În organismele umane și animale, transportul DH transportă oxigen din organele respiratorii către țesuturi și participă la procesele de oxidare biologică și în procesele de oxidare-reducere. Cele mai importante dintre acestea sunt proteinele respiratorii și enzimele respiratorii (a se vedea).
Utilizarea oxigenului dizolvat în apă de animale multicelulare unicelulare sau inferioare care trăiesc în mediul acvatic se realizează ca urmare a difuziei sale prin membranele celulare. În cazul animalelor mai complexe, alimentarea cu oxigen a organismului are loc cu ajutorul unor proteine respiratorii speciale care transportă oxigen din organele respiratorii către țesuturi. Astfel de proteine includ hemoglobina (vezi), eritrocina, clorocororina, hemaritrina, hemocianina, helicorubina. Myoglobina (vezi) nu este capabilă să transporte oxigen, ci participă la depunerea acesteia.
D.P. sunt proteine complexe - cromoproteine (a se vedea), moleculele acestora constând dintr-o proteină simplă și dintr-un grup protetic colorat colorat.
La mulți oameni, grupul protetic este un complex heme-porfirin-heme. In vertebrate hemoglobinei pigmenții respiratorii care contin hem sunt localizate în eritrocite și efectuează legarea, transportul și eliberarea de oxigen in tesuturi si mioglobina prin la- oxigen în mușchi este rezervat în cantități suficiente pentru a efectua lucrul mecanic produs de mușchi. In timpul depunerii intracelulară de oxigen, cu excepția mioglobina, se pare că ia parte la celulele sunt carotenoide (cm.), Și rolul acestor pigmenți este crescută în condiții de hipoxie și în timpul îmbătrânirii.
Mai numeroase și mai diverse sunt D. animale nevertebrate. Gemoglobinopodobnye substanță macromoleculară (mol. Greutate 400 000-6 700 000), dizolvat în hemolymph de anelide (polychaetes și oligochaetes) și crustacee sunt numite erythrocruorin. Acestea sunt proteine care conțin bijuterii, care constau în 30 până la 400 heme grupuri. Fiecare hem este capabil să lege o moleculă de oxigen. Molecula de eritrocină constă din 12 subunități.
În comun cu eritrochinolina, este foarte cunoscută clorocurovinina - un pigment verde de angeide polietice (Spirographis și specii înrudite). Este conținut în starea dizolvată în plasma sanguină.
La DP include de asemenea melcul de strugure roșu cu conținut de hemaglutinină - Helicorubin, capabil de oxidare reversibilă - Recuperare.
Deoarece radicalii de superoxid și unele produse ale transformării lor sunt extrem de toxice, superoxid dismutaza este o enzimă vitală.
ceruloplasmina (mg%) = Cu (pg%) • 100 / 0,32
Un grup larg de pigmenți de flavon, colorați în culoarea galben sau galben-maroniu, conțin un nucleu de flavon în molecula lor (vezi Flavones). Acești pigmenți se găsesc în principal în plante. Pentru animale și oameni, derivații flavonei, care sunt aproape în propriile lor proprietăți chimice, au o importanță deosebită. componentele structurii și biol, activitate și sunt kapillyaroukreplyayuschim vitamina D. R. O astfel de cerere. includ hesperidina, rutin, catechina, epicatechina și esteri galic. Vitamina P în celulele animale implicate in procesele redox cu ascorbic la-unu, și este, de asemenea, un inhibitor al mai multor enzime, în particular hialuronidaza (cm.). Rutina este capabil în anumite condiții, pentru a stimula procesele de respirație tisulară și fosforilarea oxidativă în mitocondrii și, aparent, implicate în biosinteza ubichinonă. Este posibil ca catechina, rutina și hesperidina să aibă un efect asemănător cu adrenalina.
Bibliografie: Verbolovich PA și Uteshev AB Fier în organismul animal, Alma-Ata, 1967, bibliografii; Karnaukhov VN Funcțiile carotenoidelor în celulele animale, M. 1973, bibliografii; Molecule și celule, per. cu engleza. ed. GM Frank, la. 4, p. 136, M. 1969; F g i-d o y e h I. Superoxid dismutaze, Ann. Rev. Biochem. v. 44, p. 147, 1975, bibliogr.; Pentru lot z J.M. Langerman N. R. a. D a r n a 1 1 D. W. Structura cuaternară a proteinelor, ibid. v. 39, p. 25, 1970, bibliogr.; MalmstromB. G. a. N e i 1 a n d e J. B. Metaloproteine, ibid. v. 33, p. 331, 1964, bibliogr.; Mellema J.E.a. KlugA. Structura cuaternară a hemocyaninei gastropodelor, Nature (Lond.), V. 239, p. 146, 1972.