Publicat în conformitate cu cartea: literatura rusă XII - XVIII secole. M. Fiction, 1987.
Noapte întuneric
Cerurile au fost acoperite,
Toți oamenii pentru pace
Ochii mei erau închise.
Dintr-o dată, el a bătut
La ușă Cupidon,
Plăcut plăcut
La început, visul în sine.
"Cine bate cu atâta curaj?" -
Cu furie am plâns.
"Corpul a fost încălzit de căldură"
Prin ușă el a răspuns.
De ce ți-e frică?
Sunt băiat, respir puțin,
Mi-am pierdut drumul noaptea,
Umblând și tremurând.
Apoi mi-a părut rău,
Am aprins lumânarea,
Nu a mai rămas deloc
El la lăsat să plece.
Am văzut-o pe krill
El se învârte în spatele lui,
Fierbătorul este plin de săgeți,
Ceapa este strânsă cu un șnur.
Pitici pentru nenorocire,
Am răspândit focul
Și cu o vreme atât de rea
Lângă șemineu plantat.
Îmi încălzesc mâinile
Mâinile reci se înmoaie,
Am aripi și bucle
Până se usucă stoarcerea.
Aproape doar a înveselit,
- Cumva, zise el, o ceapă,
În ploaie, chat, deteriorat. "
Și cu un cuvânt împușcat brusc.
Aici pieptul meu a fost străpuns
O săgeată ascuțită
Și rănit puternic,
Ca o albină rea.
A râs cu voce tare
Și imediat a dansat:
- De ce esti speriat?
Cu un sneer spus -
Arcul meu este încă bun,
Atât intact, cât și cu șirul;
Veți fi un secol să se destrame
Otnyn, stăpânul meu.
notițe
Traducerea ologilor poetului grecesc Anacreon (circa 570-478 î.Hr.).
Am citit poezii în timp ce învățasem,
Dar nu a pătruns,
În gândurile de zbor ale unui turm,
În formele verbale ale primăverii.
Păsările nu au zborat
La cursul uscat.
Acest lucru nu ar trebui să se întâmple
Într-un vis sau în realitate!