Un lord oriental a văzut un vis teribil, ca și cum toți dinții lui au căzut unul câte unul. În intensă emoție, el ia chemat interpretul viselor. Îl ascultă cu îngrijorare și spuse:
"Maestre, trebuie să vă spun vestea tristă." Veți pierde unul după altul pe toți cei dragi.
Aceste cuvinte au stârnit mânia domnului. El a ordonat ca prizonierul nefericit să fie aruncat în închisoare și să cheme un alt interpret, care, după ce a ascultat un vis, a spus:
"Mă bucur să vă spun vestea veselă - veți supraviețui tuturor rudelor voastre".
Domnul a fost încântat și ia răsplătit cu generozitate pentru această predicție. Curtenii au fost foarte surprinși.
- I-ai spus același lucru ca și predecesorul tău sărac, de ce a fost pedepsit, dar ești răsplătit? Au întrebat.
Pe ce a urmat răspunsul:
"Amândoi am interpretat visul în mod egal." Dar totul depinde de ce să nu spunem, dar cum să spun.
Despre surzi, orbi și prost
Ei au venit surzi, orbi și nemulțumiți de Dumnezeu.
- Spune-mi, Doamne, ce suntem atât de nefericiți?
- Pentru voi, Dumnezeu a zis surzilor că nu ascultă pe nimeni altul decât pe voi înșivă. Acum, nu auziți pe nimeni și nimic nu vă împiedică să vă ascultați propriile discursuri și gânduri.
- Pentru voi, "Cel Preaînalt v-a adresat orbului", pentru că nu ați vrut să observați nimic altceva decât pe voi înșivă și pe nevoile voastre. Acum ești liber de muncă pentru a vedea ce nu vrei să vezi.
- Și tu, "Domnul continuă, arătând spre cel prost," i se dă posibilitatea să rămână tăcut, fiind imposibil să vorbești și să te asculți. Ai primit totul - Dumnezeu le-a spus tuturor, - ce ai vrut, de ce nu te bucuri, dar ai neliniștit?
Dar nenorociții nu au răspuns. Nici unul dintre ei nu și-a imaginat că fericirea pe care au atras-o atît de mult s-ar transforma în durere.
Trebuie să ne amintim că urechile sunt date unei persoane care să audă și să asculte, să privească - să privească și să vadă, și limba - să comunice, să înțeleagă prin vorbirea celuilalt și să fie înțeleasă.