Este timpul să dormi și un iepure ia prins ferm marele iepure pentru urechi lungi. Voia să știe cu siguranță că marele iepure îl asculta:
"Știi cum te iubesc?"
- Bineînțeles că nu, iubito. Cum ar trebui să știu.
"Te iubesc - așa este!" - iar iepurașul își răspândise labele largi. Însă marele iepure are labele mai lungi.
- Și te iubesc - așa e. - Wow, cât de largă - gândi la iepure.
"Atunci te iubesc - așa este!" - și el a atins cu toată puterea lui.
- Și tu - așa este, marele iepure a ajuns la el. - Wow, cât de înalt, gândi iepurele.
Apoi micul iepure a venit cu o idee minunată: o saltea - a stat pe labele din față și a întors trunchiul!
"Te iubesc până la capătul picioarelor din spate!"
"Și te voi duce până la capătul labei tale", iepurele mare a luat-o și a aruncat-o.
"Ei bine, atunci ... atunci ... Știi cum te iubesc?" Aici! - și iepurele a sărit și a urcat de-a lungul curții.
- Și te iubesc - așa, marele iepure a zâmbit, așa că a sărit în sus, că și-a luat urechile la ramuri! "Acesta este un salt!" Credeam că iepurele "Dacă aș putea să fac asta!".
"Te iubesc departe, de-a lungul acestei căi, ca de la noi până la râu!"
- Și eu ... ca și prin râu și înăuntru-oh-oh-el pentru dealurile astea ... "Cât de departe", credea daisia somnical. Nimic altceva nu a venit la el. Aici, deasupra tufișurilor, a văzut un cer întunecat. Nu există nimic dincolo de cer!
"Te iubesc chiar până la lună", șoptește iepurele și închide ochii.
"Uau, cât de departe ..." Marele iepure la pus pe patul frunzelor. Apoi se așeză lîngă el, îl prindă pe iepurele mic cu labele și îi șopti în ureche:
"Și te iubesc până la lună." Pentru luna foarte foarte ... - și înapoi!