Luând în considerare Declarația Universală a Drepturilor Omului, care este recunoscut ca un principiu fundamental al egal fiecărei persoane dreptul de a fi cazul său asociat cu stabilirea drepturilor și obligațiilor sale, precum și cu problema vinovăției lui în comiterea unei infracțiuni de către o instanță independentă, pe principiile corectitudinii și imparțialității, într-o instanță deschisă,
ÎNTRUCÂT Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, care garantează egalitatea tuturor cetățenilor în fața legii și dreptul fiecărei persoane la o examinare în timp util a cazului său, referitoare la stabilirea drepturilor și obligațiilor sale, precum și cu problema vinovăției lui în comiterea unei infracțiuni de către o autoritate competentă și instanță independentă, pe baza echității și imparțialității, în ședință publică, în conformitate cu procedura legală stabilită,
ÎNTRUCÂT principiile și drepturile fundamentale menționate mai sus sunt recunoscute sau reflectate în instrumentele locale privind drepturile omului, în constituțiile naționale, în dreptul comun și în dreptul comun, în obiceiurile și tradițiile instanțelor,
ÎNTRUCÂT competența, independența și imparțialitatea sistemului judiciar au o importanță deosebită în protecția drepturilor omului, deoarece exercitarea tuturor celorlalte drepturi depinde în întregime de buna administrare a justiției,
ÎNTRUCÂT competența, independența și imparțialitatea sistemului judiciar au o importanță deosebită pentru ca instanțele să-și îndeplinească rolul în menținerea constituționalismului și a statului de drept,
Întrucât este esențial ca judecătorii, în mod individual și colectiv, au fost din cauza poziției sale ca încrederea publică înțelegere grad respectat și onorabil, și să depună eforturi pentru a consolida și menține încrederea în sistemul judiciar,
ÎNTRUCÂT promovarea și menținerea unor standarde înalte de conduită pentru judecători reprezintă o responsabilitate directă a autorităților judiciare ale fiecărui stat,
Independența sistemului judiciar este o condiție prealabilă pentru asigurarea statului de drept și garantarea fundamentală a unei soluționări corecte a cazului în instanță. În consecință, judecătorul trebuie să apere și să pună în aplicare principiul independenței sistemului judiciar în aspectele sale individuale și instituționale.
1.1. Judecătorul exercită funcția judiciară independent numai pe baza evaluării faptelor, în conformitate cu o înțelegere de conștiință a legii, indiferent de orice influență exterioară, stimulente, presiuni, amenințări sau interferențe, directe sau indirecte, de la orice trimestru sau pentru orice motiv.
1.2. Judecătorul aderă la o poziție independentă în ceea ce privește societatea în ansamblu și în ceea ce privește părțile specifice ale cauzei, potrivit cărora judecătorul trebuie să ia o decizie.
1.3. Judecătorul nu numai că exclude orice relații necorespunzătoare sau influența ramurilor executive și legislative ale guvernului, dar face și acest lucru într-un mod care este evident și pentru un observator extern.
1.4. În cazurile în care decizia asupra cauzei trebuie luată independent de judecător, ea acționează independent de opinia altor colegi din componența instanței.
1.5. Judecătorul susține și sprijină garanțiile privind executarea de către judecători a îndatoririlor lor în vederea păstrării și consolidării independenței instituționale și operaționale a judecătorilor.
1.6. Judecătorul arată și încurajează standardele înalte ale comportamentului judiciar pentru a consolida încrederea publicului în sistemul judiciar, care este de o importanță capitală pentru menținerea independenței sistemului judiciar.
Obiectivitatea judecătorului este o condiție prealabilă pentru îndeplinirea corespunzătoare a îndatoririlor sale. Se manifestă nu numai în conținutul deciziei, ci și în toate acțiunile procedurale care însoțesc adoptarea acesteia.
2.1. În îndeplinirea îndatoririlor sale, judecătorul este liber de orice preferință, prejudecată sau prejudecată.
2.2. Conduita judecătorului în timpul ședinței de judecată și în afara instanței ar trebui să contribuie la menținerea și creșterea încrederii publice, a reprezentanților profesiei de avocat și a părților la procesul judiciar în obiectivitatea judecătorului și a sistemului judiciar.
2.3. Judecătorul, dacă este posibil, se limitează la săvârșirea unor fapte care pot servi drept temei pentru a-l privege de dreptul de a participa la ședințele de judecată și de a se pronunța în fața instanțelor.
2.5. Judecătorul declară refuzul său de a participa la examinarea cauzei în cazul în care nu este posibil ca acesta să ia o decizie obiectivă în acest caz sau în cazul în care un observator extern ar putea avea îndoieli cu privire la imparțialitatea judecătorului. Mai jos sunt doar câteva exemple de astfel de cazuri:
a) judecătorul are o prejudecată reală sau o atitudine prejudiciabilă față de oricare dintre părți sau judecătorul din surse personale a luat cunoștință de orice fapte doveditoare relevante pentru cazul în cauză;
b) anterior, atunci când a avut în vedere același obiect al litigiului, judecătorul a acționat ca avocat sau a fost implicat ca martor important; sau
(c) judecătorul sau membrii familiei sale sunt interesați în mod substanțial de soluționarea cauzei în cauză; cu condiția ca un judecător să nu poate fi suspendat de la participarea la orice procedură în acest caz, în cazul în care nici un alt tribunal poate fi constituită pentru a examina cazul, sau din cauza unor circumstanțe de urgență, în cazul în care eșecul de a acționa ar putea duce la un avort spontan gravă a justiției.
Onestitate și incoruptibilitate
Onestitatea si integritatea sunt conditii necesare pentru buna desfasurare de catre judecator a sarcinilor sale.
3.1. Judecătorul demonstrează comportamentul, impecabil chiar și la vederea unui observator din afară.
3.2. Imaginea și comportamentul judecătorului ar trebui să sprijine încrederea publicului în integritatea și integritatea sistemului judiciar. Nu este suficient doar să faceți dreptate, trebuie să o faceți în mod deschis pentru societate.
Respectarea normelor etice
Respectarea normelor etice, demonstrarea respectării normelor etice constituie o parte integrantă a activității judecătorilor.
4.1. Judecătorul respectă normele etice, fără a permite manifestarea comportamentului incorect în punerea în aplicare a oricăror acțiuni legate de poziția sa.
4.2. O atenție constantă din partea publicului impune judecătorului obligația de a-și asuma o serie de restricții; și în ciuda faptului că cetățeanul de rând, aceste restricții pot fi considerate ca împovărătoare, judecătorul trebuie să facă acest lucru în mod liber și de bună voie. În mod deosebit, comportamentul unui judecător trebuie să corespundă statutului ridicat al funcției sale.
4.3. În relațiile lor personale cu avocați care practică în mod regulat în instanța de judecată, care are în vedere cazul judecătorului, judecătorul evită situațiile care ar putea provoca o suspiciune rezonabilă, sau crea aparența de a avea un judecător de favoritisme sau partialitate.
4.4. Judecătorul nu participă la examinarea cauzei dacă un membru al familiei sale acționează ca reprezentant al oricăreia dintre părți sau în orice alt mod este relevant pentru acest caz.
4.5. Judecătorul nu își dă locul de reședință pentru alți avocați să primească clienți sau să se întâlnească cu colegii.
4.6. Un judecător, ca orice alt cetățean, este garantată libertatea de exprimare, religie, participarea la întruniri și asociații, dar în exercitarea acestor drepturi, un judecător are, întotdeauna grijă de menținerea demnității judecătorilor, și să evite acțiunile care sunt incompatibile cu imparțialitatea și independența sistemului judiciar.
4.7. Judecătorul trebuie să fie conștient de interesele sale personale și materiale de natură confidențială și să ia măsuri rezonabile pentru a obține informații despre interesele materiale ale membrilor familiei sale.
4.10. Informațiile confidențiale, care au devenit cunoscute judecătorului în virtutea funcției sale oficiale, nu pot fi folosite de el sau dezvăluite nimănui în alte scopuri care nu au legătură cu îndeplinirea atribuțiilor judecătorului.
4.12. Judecătorul nu are dreptul să se angajeze în practică juridică în timp ce este în funcția de judecător.
4.13. Judecătorul are dreptul să stabilească sau să se alăture asociației judecătorilor, să intre în alte organizații care reprezintă interesele judecătorilor.
4.14. Judecătorul și membrii familiei sale nu au dreptul să solicite sau să accepte orice cadouri, împrumuturi, moșteniri sau ajutor într-o formă, în cazul în care este cauzată de acțiunile pe care un judecător a comis, este pe cale de a comite sau omisiuni în legătură cu îndeplinirea funcțiilor lor.
4.15. Judecătorul nu va permite cu bună știință personalul instanței, precum și a altor persoane aflate sub influența judecătorului, în opinia sa sau să lucreze sub conducerea sa, cererea sau să accepte cadouri, împrumuturi, legatele, asistență într-o formă, în cazul în care judecătorul este cunoscut în mod evident de a fi cauzate de aceasta funcții sau acțiuni pe care le-a comis, este pe cale de a comite sau omisiuni în legătură cu îndeplinirea funcțiilor lor.
4.16. În lipsa interdicțiilor cuprinse în lege sau în alte cerințe legale de informare publică, un judecător poate lua adecvate ocazie cadouri, recompense și privilegii, în cazul în care acestea sunt realizate cu nici o intenție în nici un fel să afecteze exercitarea atribuțiilor sale și a avut nici un alt egoiste.
Asigurarea tratamentului egal pentru toate părțile la sesiunea de judecată este de o importanță capitală pentru buna îndeplinire a îndatoririlor judecătorului.
5.2. În îndeplinirea atribuțiilor sale judiciare, judecătorul nu poate, prin cuvinte sau comportament, să dovedească prejudecăți sau prejudecăți împotriva oricărei persoane sau a unui grup de persoane din motive care nu pot fi atribuite cauzei.
5.3. Judecătorul își îndeplinește atribuțiile judiciare cu luarea în considerare corespunzătoare pentru toate persoanele, în special, justițiabilii, martori, avocați, personalul instanței și colegii din componența instanței, ceea ce face nici o diferențiere pe motive nerelevante, lipsit de importanță pentru îndeplinirea corespunzătoare a unor astfel de funcții.
5.4. Judecătorul nu va permite cu bună știință personalului instanței sau altor persoane aflate sub influența judecătorului, direcția sau sub controlul său să se diferențieze abordarea în ceea ce privește aceste persoane într-un caz în fața instanței, cu privire la orice motive irelevante.
5.5. Judecătorul va cere avocaților implicați în acțiunea, să se abțină de la manifesta, prin cuvinte sau comportament, părtinire sau prejudecată bazate pe motive nerelevante, cu excepția cazurilor în care sunt relevante din punct de vedere într-o problemă în procedurile și pot fi justificate legal.
Competență și diligență
Competența și diligența sunt condiții indispensabile pentru ca judecătorul să-și îndeplinească îndatoririle.
6.1. Funcțiile judiciare ale unui judecător au prioritate față de toate celelalte activități.
6.2. Judecătorul își dedică activitatea sa profesională taxe judiciare, care includ nu numai îndeplinirea funcțiilor și responsabilităților judiciare în instanță și luarea deciziilor, dar și alte sarcini de la biroul judiciar sau funcționarea instanței.
6.3. Judecătorul trebuie să ia măsuri rezonabile pentru a menține și extinde cunoștințele lor și de a îmbunătăți abilitățile și calitățile personale necesare pentru îndeplinirea corectă a îndatoririlor lor, folosind în acest scop formarea și alte oportunități, care sunt sub control judiciar, ar trebui să fie la dispoziția judecătorilor.
6.4. Judecătorul trebuie să cunoască modificările relevante ale dreptului internațional, inclusiv convențiile internaționale și alte documente care stabilesc norme aplicabile drepturilor omului.
6.5. Judecătorul își îndeplinește toate atribuțiile, inclusiv luând decizii amânate, în mod rezonabil, corect și cu o viteză suficientă.
6.6. Judecătorul trebuie să mențină ordinea și ținuta în toate manifestările procedurile în fața instanței și să aveți răbdare, demn și politicos în relațiile cu părțile, cu jurații, martori, avocați și alte persoane cu care se ocupă judecătorul în calitatea sa oficială. Judecătorul trebuie să solicite același comportament din partea reprezentanților legali ai părților, a personalului instanțelor judecătorești și a altor persoane aflate sub influența judecătorului, în depunerea sau sub supravegherea sa.
6.7. Un judecător nu trebuie să se angajeze în activități incompatibile cu îndeplinirea diligentă a funcțiilor judiciare.
Punerea în funcțiune
Pe baza caracteristicilor funcției judiciare, autoritățile judiciare naționale trebuie să ia măsuri eficiente pentru a stabili mecanisme de punere în aplicare a acestor principii, în cazul în care aceste mecanisme nu există încă în jurisdicția lor.
Cuvintele folosite în această Declarație de Principii au următorul înțeles (cu excepția cazului în care sensul permite sau cere altfel):
"Angajații instanței" - personalul aflat în jurisdicția directă a judecătorului, inclusiv grefierii;
"Judecător" înseamnă orice persoană care are competențe judiciare și care este hotărâtă în orice mod;
„Membrii familiei judecătorului“ - soț (e), fiul, fiica, fiul vitreg, fiica vitrega, precum și orice altă persoană aproape de rudă sau un, care locuieste in casa si este un partener al judecătorului sau judecătorul este liber profesionist;
"Soț (soții) judecătorului" înseamnă partenerul de familie al judecătorului sau orice altă persoană de orice sex care se află în relații personale strânse cu judecătorul.