"M-am născut în 1928 (orașul Shuya, regiunea Ivanovo) în familia unui medic.
Bunicul meu a fost un profesor de sat, iar soarta ia adus în satul Gumnischi (nu departe de Shuya) cu familia lui KD Balmont. "
***
Am mers pe drum, care nu mai există,
Curea în iarbă, cu genunchi în mlaștină.
Nu mă urmați: încă nu va trece
Dragă, care a dispărut de mult.
M-am dus în sat, care nu mai există,
În care erau două sau trei cosuri,
În cazul în care a trăit veșnic femeile vechi.
Am venit în sat, care nu mai este.
La casă fără acoperiș, fără cadre, fără uși,
Obosit - M-am așezat pe mal.
În zăbrelele mari, zmeii au maturizat
Casa nu are acoperiș, nu există cadre, nu există uși.
Era o tăcere pe tot parcursul,
Că inima mea a contractat, și mi sa părut -
Nu a mai rămas nimeni pe întreg pământul.
Era o tăcere în jur.
Am lăsat draga, care nu mai este,
Curea în iarbă, cu genunchi în mlaștină.
Nu ma urma; încă nu va trece
În sat, care a trecut mult timp.
***
Despre turnurile triste ale patriei tale,
Domes, multe capete și spire!
Și ploaia și zăpada voastră au ars acoperișul,
Și picioarele apei au fost spălate.
Omul vă chinuie pe voi fără grijă și rău,
Voi de ani de zile de tortură,
Dar stai drept, lumină și lumină
Pe dealuri verde și pante abrupte.
Poți arunca o piatră, mutila, sparge,
Distrugeți atât credința, cât și voința.
Dar un fir fin este puternic în memoria noastră,
Nu o voi lăsa să se rupă.
***
Când Împăratul Ceresc mă va duce la sine
Și sufletul păcătoșilor va judeca și condamna,
Întreaga povară a îngrijirilor pământești va trece în uitare,
Și nici memoria nu va fi.
Ce se va întâmpla? Întunericul frică cu nebunie,
Un coșmar fără trezire?
Pacea, uitarea și pacea infinită -
Marele dar al iertării Sale?
***
Atunci când libertatea râvnit
El va străluci cu raza lui,
Nu vă atingeți de oamenii noștri,
Nu-l învinuiți pentru nimic.
Crede-mă, știa anul chinului.
Crede-mă, și el a suferit
Iar durerea degeaba regreta,
Și amărăciunea lacrimilor tardive.