CONTRACTUL este un substantiv al celei de-a doua decenii, poate să stea atât în singular, cât și în plural. Singura problemă care poate apărea atunci când este refuzată este inflexiunea în pluralul nominativ. Această problemă este indirect legată de problema accentuării corecte. În discursul colocvial, se permite forma acordului-contract. dar în vorbire scrisă, în stilul oficial de afaceri sau jurnalistic, totul rămâne ca înainte: CONTRACTUL este un CONTRACT.
Deci, dicționarele "au permis" să efectueze vivisecția asupra cuvântului sărac într-o conversație casuală, informală. Am nevoie
Nu aș vrea. Nu am avut niciodată o astfel de dorință și nu cred că va apărea. În funcție de modul în care vă simțiți în legătură cu limba maternă, alegeți paradigma de declenare:
Pentru a refuza contractul de cuvinte. mai întâi definim că acesta este un substantiv masculin neînsuflețit:
contract modern, contract anual.
În ea, sfârșitul este zero, așa că vom vorbi acest cuvânt la cea de-a doua declensionare a substantivelor.
La o dată există o întrebare: cât de corect să spun: acordul sau înainte?
Este mai preferabil să se pronunțe cu ultima silabă stresată, deși există o formă colocvială acceptabilă cu cea dintâi silabă izbitoare.
Vom schimba după caz în singular:
AM Am aspira la ce? la contract, înainte de discuție
ce Voi scrie ce? contract_, înainte de a vorbi
nn. ce? despre acord, despre acord.
Formularul plural este de interes: cât de corect sunt contractele sau contractele?
În funcție de stresul de pe ultima silabă sau de prima (forma colocvială), se folosesc ambele forme multiple:
etc. ce? acorduri, contracte
pp Îți spun ceva? despre tratat, ah, despre contract.
În discursul meu, folosesc doar "contract p" și "contract".
Termenul de contract este un substantiv masculin în singular (în plural, contracte).
Vom face declinări după caz.
Termenul contract (singular):
- Caz de caz - contract
- Genitiv caz - contract
- Dative caz - la contract
- Caz de acuzare - contract
- Cazul instrumental este un acord
- Cazul prepositional se referă la contract
Declinarea cuvântului contracte (plural):
- Cazul nominativ - contracte
- Cazul genitiv - tratate
- Caz caz - tratate
- Caz de acuzare - contracte
- Instrumentul - prin tratate
- Cazul prepositional se referă la contracte
Astfel, am refuzat cuvântul contract atât în singular, cât și în plural.
Vom adera la faptul că forma corectă a pluralului din cuvântul contract este un contract.
Prin urmare, înclinăm cuvântul după cum urmează:
În cazul nominativ: contractul - tratate.
Contractul este semnat și se află pe masă.
În cazul genitiv: contracte - tratate.
Pe masă însă nu a existat niciun tratat.
În cazul dativ: contractul - contractele.
La contract a existat o cerere pe cinci pagini.
În cazul acuzativ: contractul este contracte.
Directorul nu a semnat încă un contract pentru furnizarea de produse alimentare cantinei.
În instrumental: tratatele-contract.
A șocat contractul și a jurat.
În prepositional: pe contract - pe contracte.
Nu a spus nimic despre contract și nici eu.
Un substantiv masculin inanimat al celei de-a doua decenii Contractul prezintă complexitate atunci când este refuzat doar în legătură cu posibilitatea a două variante de stres în cuvânt. Cu accentul pus pe prima silabă a pluralului în nominativ și acuzat, primim cuvintele tratatului și atunci când subliniem a treia silabă în același plural, vedem încheierea-U: Contracte. În caz contrar, declinația acestei probleme substanțiale nu este reprezentată și este prezentată în această imagine:
