"Care este cochilia ta, broasca testoasa?" - Am întrebat și am primit un răspuns:
- E de teama mea
Și armura este mai sigură în lume.
Eu eram propria mea soartă,
Prin îndepărtarea șmirghelilor, ambele
Nu recunosc nici un tabu,
Și lucruri care au fost pentru totdeauna
Am mers chiar de unde trebuia să fac asta
Capacitatea de a astepta - poate,
Dar nu sunt vântul, căutând pentru totdeauna
Cred că sunt un proiect,
fără a recunoaște pereții.
Într-o viață trecută, Lev Khalif a fost mereu în centrul atenției reprezentanților nu numai a literaturii oficiale, ci și a celei neoficiale. Poemele sale sunt apreciate Viktor Bokov, Nazim Hikmet, Mark Sable, Ghenadie Tsyferov, Henry Sapgir ... Apoi a venit persecuția. Dezamăgit în Kholuy sovpisovskogo ipocrizie a oficialităților, poetul a aruncat pe masa biletul scriitorului și a părăsit Uniunea Scriitorilor Sovietice. Relațiile cu piața literară au fost în cele din urmă întrerupte. Chiar și traducerile poeților kazahi erau dificile ...
Sunt rapizi la atingere,
Nu că salata sau
În buchete, ca și portarul
Ca și cum gardienii stau în picioare
Vârsta veche - evident pentru ceva
Vârsta veche este în tinerețe
unde există întotdeauna o lipsă de
dar situată în exces.
Nu la vârsta înaintată îi lovește părul gri al Poseidonului nostru. Ele sunt iluminate de tinerețe veșnice, impasibile. El este încă Poseidon în domeniul califatului transatlantic. El își păstrează tridentul ferm în mâinile sale - un simbol al puterii olimpice:
La naiba, sunt încă Poseidon,
Până în prezent sunt încă Poseidon,
Cu un trident adevărat
Aceeași insolență a rostirii, aceeași energie verbală, concis, umor subtil, aproape papier, imaginație inepuizabilă și predilecție pentru formă. Dar cel mai important ingredient în componența detonante a soluției - capacitatea uimitoare de observație poetică, o estimare vedere ochi, exactitatea metafore, cum ar fi grotesc și paradoxal ca viața însăși ...
Un poet, el este un leu, ceea ce înseamnă că are dreptate.
cu toata esenta sa de sub gaura,
da toată poezia este un aliaj bun
două sau trei verbe pe o rază
Lev Khalif este o persoană foarte obsesivă. El vede și exprimă, într-un mod extraordinar, cuvântul pe care mi-l trec mii de oameni în fiecare zi. Este un geniu de detaliu. În spatele lui este viața și o experiență literară imensă. Un poet poate transforma cuvintele cu astfel de fațete, sunetul devine sens și o expresie comună este o formulă de vorbire poetică. Ca și în vasele de comunicare, această intonație neimprimată transformă vorbirea în vorbire poetică și invers. Califul - un poet de acțiune, mișcare, descoperire ... Forward, care este mereu înainte, mereu în prim-planul ... Intensitatea circulației sângelui în versetele Khalifa, care trece ambele cercuri, se întoarce în funcție de sensul lor curat naturale, care combină ușurința de Rabelais și Shakespeare philosophicity. Califul nu lucrează pentru răul zilei, nu pentru oră (așa cum scria limbile rele), nu pentru o clipă, ci pentru Eternitate.
Într-o zi te uiți în oglindă
Și nu vă recunoașteți,
În cazul în care luciul a dispărut,
Îi plăcea soarta,
Îi plăcea să fie
Luxos, având culoarea,
Considerând că este real,
Pentru că un altul
Multe poezii din cartea "Poseidon" au nu numai o valoare antologică, ci și o semnificație ontologică. Este un fel de Cabala, în cazul în care puterea de impactul emoțional al pumni la nivelul osului, reunind toate aspirațiile minții umane și a naturii - de la șes la nepământean.
Calif - pentru totdeauna. Califul este pentru totdeauna.