R. Tandy McConnell
În anii 1960 și 1970, Richard Vyurmbrand, un imigrant român care a făcut cariera sa, datorită declarațiilor sale anti-comuniste ascuțite, de multe ori a acționat în mod public, în numele „a martirilor bisericii“, care trăiesc pe cealaltă parte a Cortinei de Fier. În același timp, el este în termenii cei mai atașați Anathema acei creștini din Europa de Est și Uniunea Sovietică, pentru care prețul uceniciei nu se înțelege încarcerare, link-uri sau existența subterană. Pentru el nu au existat compromisuri. Creștinii care trăiesc în regim comunist ar putea fi fie martiri, fie apostați. Cei care au cooperat cu autoritățile sau au evitat conflictele prin tăcere au fost, în opinia sa, vinovați de renunțarea la Hristos.
După cum arată experiența baptiștilor din fosta Iugoslavie, Ungaria și România, în materie de viață religioasă a guvernelor acestor țări utilizate în mod activ moștenirea lagărelor de concentrare, și cizme foarte lustruite numai în primii ani ai Războiului Rece. În anii 1960 și 1970, Autoritățile din aceste țări au încercat să reducă rolul religiei în societate, dar restricțiile au impus cu privire la activitățile religioase, încălcând drepturile credincioșilor, le-a lăsat o mulțime de libertate pentru practica spirituală personală. Biserica a început să hărțuiască statul numai dacă a început să amenințe hegemonia ideologică a Partidului Comunist.
În țările din fosta Iugoslavie baptiști au fost foarte puține și, în același timp, sunt împărțite pe criterii etnice în șase grupuri, printre care au fost, de asemenea, slovaci, români și germani. În consecință, ele nu ar putea niciodată să reprezinte o amenințare reală pentru ideologia statului, chiar dacă au încercat foarte mult.
Teologia maghiară a diaconiei
În Ungaria, baptiștii au fost mult mai bine organizați și uniți decât în țările din fosta Iugoslavie, și au trebuit să meargă pe un măsuri mai serioase pentru a evita să fie acuzat de a crea o alternativă ideologică la socialism. Teologia diaconiilor, care subliniază importanța slujirii creștine pentru comunitate, în cooperare cu statul socialist (și chiar și sub conducerea sa), a ajutat să pună protestanți și catolici maghiari de pe aceeași parte a baricadei ca sarcina autorităților. Deși creștinii maghiari nu au acceptat pe deplin ideile socialismului, ei erau cel puțin așteptați să servească interesele poporului maghiar și ale guvernului său. După ce a acceptat teologia Diakonia, Bisericii Baptiste din Ungaria a fost în măsură să mențină pe toată perioada războiului rece, integritatea organizațională și autonomia. Totuși, rămâne să ghicim ce efect are o astfel de ideologie pe termen lung asupra vieții denominațiunii.
Creștere în România, în ciuda represiunii
Baptiștii români Baptiștii în comparație cu Ungaria și fosta Iugoslavie au cunoscut o lungă perioadă de persecuție și un climat politic ostil. Regimul local a reușit să organizeze campanii pentru a reglementa activitățile bisericii baptiste și pentru a-și subordona conducerea. Într-o atmosferă de disperare tăcută creată de versiunea socialistă a regimului Ceaușescu, religia a fost rugat să ia una dintre puținele locuri în care ar putea exista cultura independentă.
Pentru toate cele trei țări, influența misionarilor sudici baptiști și a "misionarilor" rămâne amestecată. Ungaria, care are cea mai veche și mai bine organizate de Uniunea Baptistă, în perioada dintre cele două războaie mondiale, a suferit mult mai puțin afectate de Baptiștii de Sud decât România, în cazul în care seminarul baptist de Sud a deschis, sau Iugoslavia, care subordonarea structurii confesionale a fost conducerea Baptiștilor de Sud.
Destul de inutil să încerce să unifice tipurile de relații între misionari și Bisericile locale din Europa la acel moment, deoarece nu a existat nici misionari sau relații „tipice“. În anii 1920-30. misionar baptist de Sud Everett Gill a fost deosebit de interesat de educație și alte zone ale Europei de Est uniuni baptiste, în timp ce el credea destul de sincer că el știe ce este cel mai bine pentru ei. De asemenea, el a știut că abilitatea lui de a influența evenimentele din Europa de Est este extrem de limitată, și că singura armă eficientă în arsenalul său - banii din America - poate crea un sentiment de dependență, care a vrut să evite. Cu toate argumentele pro și contra, Gill nu a vrut Uniunii Baptiste din România, Ungaria și Iugoslavia au devenit simple consumatori de baptistă Consiliului Misionare. În cazul în care sa întâmplat, atunci cel mai probabil, nu ar fi în măsură să supraviețuiască în timpul războiului rece, atunci când contactele și asistență din străinătate au devenit foarte limitate sau chiar oprit. Misionar John Allen Moore, de asemenea, considerat responsabil pentru viitorul Europei de Est baptiști, în 1938, el a înțeles că posibilitățile limitate de a le influența. Baptiștii Iugoslavia, în cazul în care Moore a lucrat înainte de război, a acceptat de bună voie bani Baptiștii de Sud, dar a rezistat cu încăpățânare orice încercare de a interveni în afacerile lor interne. Chiar și reticența persistentă a baptiștilor slovaci au educat și preoți și dificultățile persistente salarizat cu crearea unei Uniuni Baptiste centralizat, astfel cum Grieve Moore a apărat mai târziu, această denumire de intervenție a guvernului, care a suferit în mod constant biserica baptistă mult mai organizat în România.
În general, din anii 1920. și înainte de al doilea război mondial, misionarii sudici baptiști din Europa de Est au jucat un rol de sprijin în activitatea organizațiilor baptiste locale. După război Consiliul Misionare poate invita aceste organizații doar sfaturi prietenos, asistență financiară episodică și sprijin moral de a ști că pozițiile lor sunt vizate pentru cineva la celălalt capăt al pământului.
R. Tandy McConnell este profesor de istorie Charles Ezra Daniel, Columbia College, Carolina de Sud. În prezent, dr. McConnell scrie o carte despre baptiștii români.
EAST-VEST, Herald of Service și Biserici