2.3. Funcțiile Constituției
Funcțiile Constituției sunt diferite manifestări ale scopului și influenței sale asupra vieții societății și a statului. Funcțiile Constituției:
Funcția fondator - confirmarea ordinii sociale existente și crearea condițiilor pentru dezvoltarea unor noi relații sociale, care deja au degenerat în societate, dar ele nu pot fi consolidate fără „ajutorul“ din Constituție.
Constituția poate fi o importanță constitutiv pentru sistemul politic în ansamblu (cum ar fi stabilirea unei noi forme de guvernare - republică în loc de monarhie) și instituțiile guvernamentale individuale (înființarea unui unicameral parlament bicameral în schimb, introducerea de noi posturi, etc ...).
Funcția de organizare este fixarea anumitor "reguli ale jocului" într-o societate care trebuie respectată; adesea Constituția orientează viața societății cu normele ei.
De exemplu, Constituția Republicii Populare Chineze, Cuba, Vietnam consolidează calea socialistă de dezvoltare a acestor țări.
Funcția de politică externă - Constituția stabilește principalele direcții ale politicii externe, servește ca sursă de informare despre societate și stat pentru lumea exterioară.
Funcția ideologică - Constituția pune bazele unei perspective mondiale.
Un exemplu. Primele constituții (Statele Unite, Polonia, Franța) au consolidat ideea priorității drepturilor și libertăților omului, structura democratică a statului. Constituțiile statelor socialiste au contribuit la formarea valorilor socialiste în societate. Constituțiile islamice moderne insuflă în cetățeni valorile viziunii asupra lumii islamice.
Funcția legală este că Constituția:
a) devine baza legii și ordinii în societate;
b) generează în mod direct drepturi și îndatoriri;
c) servește drept bază pentru adoptarea tuturor celorlalte acte normative.