Tonurile sunt unul dintre aspectele unice și neobișnuite ale limbii chineze pentru străini. Ele nu numai că îndeplinesc rolul care creează semnificații, adică aceeași silabă, vorbită într-un ton diferit, dobândește un nou înțeles. Tonurile dau discursului chinez o melodie reală și o culoare incomparabilă.
Deși tonurile sunt adesea considerate greu de studiat, totuși, mă grăbesc să vă mulțumesc: cu o pregătire suficientă și o abordare corectă, veți începe cu ușurință să le pronunți și să le distingeți în discursul chinezesc.
Deci, astăzi vom vedea ce sunt tonurile chinezești și ce nuanțe ar trebui luate în considerare atunci când le studiați.
De ce sunt atât de importante?
Așa cum am spus, tonurile îndeplinesc rolul semantic, ceea ce înseamnă că un cuvânt pronunțat într-un ton diferit poate dobândi un nou înțeles.
Iată doar un exemplu:
好酷 hǎo kù - Foarte misto
好 苦 Hǎo kǔ - Foarte amar
嚎哭 Háo kū - Plâns puternic, strigând.
Și sute de astfel de exemple! Deoarece limba chineză este adesea omonimă comună, tonurile permit distincția dintre ele.
Este posibil să faci fără ei?
De regulă, în manuale, câteva lecții se acordă tonurilor, iar acest lucru se termină cu totul. Aceasta conduce la faptul că mulți subestimă nedrept tonurile și, prin urmare, le învață pe principiul rezidual.
Mai mult decât atât, este adesea posibil să auziți opinia că, chiar dacă pronunți în mod incorect tonul, veți fi, în orice caz, înțeleși, deoarece ceea ce înseamnă clar din context. Sincer, de asemenea, uneori folosesc această scuză, justificând lenea mea, dacă nu vreau să urmăresc tonurile.
În același timp, nu totul este atât de simplu. Da, pe de o parte, vă va oferi posibilitatea de a simplifica puțin procesul de învățare. Dar, pe de altă parte, va duce la consecințe destul de triste.
Ce se întâmplă dacă vorbesc fără tonuri?
În primul rând, nu acordați atenție tonurilor din discursul dvs. - nu doar ușor nepoliticos, ci și iresponsabil. Dacă nu luați în considerare tonurile, transferați-vă la interlocutor și numai responsabilitatea dvs. este să-i transmiteți în mod corect sensul cuvântului dvs. Desigur, chinezii vor zâmbi și vă vor lăuda politicos pentru chinezul magnific. Dar asta nu înseamnă că vor înțelege exact ce ai vrut să spui.
În al doilea rând, neglijarea tonurilor este dăunătoare pentru înțelegerea discursului chinez de către ureche și, în general, pentru progresul în limbă. Dacă nu utilizați tonuri într-un anumit cuvânt, acest lucru este echivalent cu faptul că pur și simplu nu știți ce tonuri sunt necesare acolo. Ca urmare, probabilitatea ca veți auzi corect acest cuvânt și îl veți înțelege în vorbirea chineză este semnificativ redusă. În plus, fără tonuri, nu veți mai suna niciodată natural și competent, chiar dacă învățați să construiți cele mai corecte propoziții și să folosiți cele mai avansate cuvinte.
În al treilea rând, dacă speri că contextul general al propunerii vă va salva, atunci trebuie să fiți sigur că tot ceea ce este în ea este adevărat. Vorbitorii nativi înțeleg cu ușurință tonul greșit, dacă toate tonurile din jur sunt pronunțate corect. Dacă, de obicei, nu acordați atenție tonurilor, atunci cel mai probabil pronunți cu un ton greșit nu numai un singur cuvânt, ci și toate cuvintele din jur. De unde provine contextul potrivit?
Desigur, nu vorbesc despre tipul de «你好, 你 叫 什么 名字?» Oferte (Nǐ hǎo, nǐ JIAO shénme míngzì?) - aici și fără tonuri pot înțelege ce este în joc. Mai degraba am in vedere oferte mai complexe cu numeroase modele, unde fara tonuri cu siguranta nu vei reusi.
În orice caz, obiceiul de a-și aminti corect cuvintele este pus în stadiul inițial. Prin urmare, nu pierdeți momentul, aflați imediat cuvintele cu tonuri.
Dar este atât de complicat! Pentru că în rusă nu există tonuri!
De fapt, în limba rusă, adesea folosim un fel de "tonuri", deși puțin diferit, nu ca în cazul chinezilor. Ce vreau să spun. Într-un discurs, schimbăm colorarea vocii, numai nu la nivelul cuvintelor sau silabelor, ci la nivelul propozițiilor. Și noi numim aceste schimbări nu "tonuri", ci "intonații", deși sensul general al acestora nu se schimbă.
Să comparăm rușii și chinezii. În sentința chineză de zece hieroglife, puteți mispronica toate tonurile făcând 10 greșeli. Acest lucru va duce cu siguranță la faptul că interlocutorul pur și simplu nu te înțelege.
În propoziția rusă de 10 cuvinte, puteți alege în mod incorect o intonație comună sau puteți accentua în mod incorect un cuvânt. Acest lucru, desigur, va schimba starea de spirit a propunerii și, totuși, sensul în ansamblu va rămâne înțeles.
Ce înseamnă asta pentru noi? Da, intonarea în limba rusă este mai puțin importantă decât sensul chinezesc. Și, în același timp, există veste bună în acest sens! De când am dat seama că există un fel de ton în limba rusă, acum putem transfera cu ușurință această experiență la studiul tonurilor în limba chineză.
Cum se pronunță tones în mod corect.
Fig. 1 Patru tonuri în chineză.
Primul ton. Noi o pronunțăm fără probleme și înalți, ca și cum am cânta o notă muzicală. Cântați nota "sare" sau "la" ... Felicitări, tocmai le-ați pronunțat în primul ton.
Cel de-al doilea ton (ascendent) este pronunțat cu intonarea surprizei sau întrebării, care în limba rusă folosim de obicei în propoziții interrogatoare, ridicând vocea cuvântului cheie. De exemplu, "Cum ești?" Cuvântul "fapte" se pronunță cu o intonație în creștere, care va corespunde celui de-al doilea ton în chineză.
Complexitatea cu cel de-al doilea ton are loc atunci când confundăm tonul ascendent într-un anumit hieroglif cu intonația de întrebare a întregii propoziții. Unii începători care învață limba uneori cred că trebuie să sporiți intonația asupra particulei interrogatibile 吗 la sfârșitul propoziției. Și rezultatul este pronunțat 你 好吗 ca Nǐhǎo má? În loc de Nǐhǎo ma?
Al treilea ton (descendent-ascendent) are un desen destul de complex și în același timp un desen interesant, oferind o carisma specială a discursului chinezesc. Al treilea ton începe în intervalul de mijloc, apoi cade, căzând destul de adânc, apoi se ridică la un nivel chiar peste media.
Acest ton este de obicei dificil de studiat. nu are corespondență în limba rusă. Mai mult, descrierea tradițională a celui de-al treilea ton ca descendent-ascendent nu o dezvăluie pe deplin: are mai multe nuanțe. care merită un pic mai detaliat.
În primul rând, cel de-al treilea ton, rostit de el însuși, și al treilea ton în interacțiunea cu alte tonuri în cuvinte și în propoziții este, așa cum se spune, "două mari diferențe". În discursul de zi cu zi, cel de-al treilea ton este pronunțat doar puțin mai adânc decât alte tonuri, și nu la fel de pronunțat ca și când ar fi pronunțat în mod izolat.
Amintiți-vă principala regulă: al treilea ton este pronunțat adânc. Dacă îl urmăriți, totul va fi bine!
În al doilea rând, al treilea ton poate varia în funcție de ce ton este imediat după el. Prin urmare, atunci când studiați cel de-al treilea ton, este mai bine să nu acordați atenție modului în care se aude singură, ci cum se schimbă și interacționează cu alte tonuri în cuvinte. Dar voi discuta acest lucru în detaliu într-un alt articol.
Al patrulea ton (descendent) se găsește destul de des în limba rusă. Se aseamănă cu intonația bruscă a propozițiilor care transmite iritare sau ordine. De exemplu, "Totul este de ajuns, a ajuns" - toate cele trei cuvinte spunem în curând, cu o intonație care se încadrează brusc, care va corespunde celui de-al patrulea ton din chineză. Destul de simplu!
Al cincilea ton (neutru) ca atare nu este considerat un ton separat, tk. nu are un ton puternic exprimat și o înălțime fixă. Silabile neutre sunt rostite fie în cele două silabe cu cuvinte cu două silabe, fie, mai des, în particulele auxiliare care se află la sfârșitul frazei sau frazei. Cea de-a cincea tonă este pronunțată într-o voce moale, subtilă, și are scopul de a înmuia tonul înaintea ei.
Și, în sfârșit, o altă imagine drăguț, care compară pur și simplu și grafic tonurile chinezești cu curbe de marcă McDonald (mulțumiri 121chineselessons site-ului. Com). Cred că vă va ajuta să vă amintiți și mai bine.
Pic.2 Tonuri și McDonald's
În general, tonurile chinezești ca atare nu sunt deosebit de dificile. Cred că, dacă se poate distinge între un sunete de soprană, întrebarea cu surprindere, bariton profund și să strige iritabil - atunci, de asemenea, ușor de a distinge cele patru tonuri în limba chineză.
Și dacă ne-a durat câțiva ani pentru a învăța cum să vorbim limba corectă. Apoi, de ce să nu lăsați câteva ore să învețe să pronunți și să distingi tonurile în limba chineză?
Ai o zi frumoasă,
Întotdeauna a ta,
Svetlana Hludneva
P.S. În următorul articol, vom examina în detaliu modul în care tonurile interacționează unul cu altul și modul în care acestea sunt pronunțate în vorbire fluentă. Acest lucru, apropo, va fi util nu numai pentru începători, ci și pentru cei care studiază chineza la un nivel mai avansat.