Ne pare rău! - Excusez-moi! (neutră din punct de vedere stilistic și cea mai comună)
Scuzați-mă! / Ne pare rău! - Scuze! (folosit în vorbire colocvială)
Scuzați-mă! / E vina! - Oh, iartă! (forma obișnuită de scuze pentru infracțiuni minore în cazurile în care ați fost rănit sau împins de cineva sau pentru omisiuni minore la locul de muncă)
O mie de scuze! - Mille grațieți! (folosit mai rar, pentru o infracțiune minoră)
Forme mai formale de scuze:
Imi cer scuze! - Este vous présente mes excuses!
Vă rog să acceptați scuzele mele sincere (profunde)! - Acceptez mes excuses les plus sincères!
Forme mai clare de scuze:
Vă rog să mă scuzați! - Voulez-vouz m'excuser?
Te rog, îmi pare rău! - Veux-tu m'excuser?
Exemple de scuze cu motive:
Îmi pare rău că te deranjez! - Se pare că nu mi-am dat seama.
Îmi pare rău că te deranjez. - M-am săturat de vous avoir derange.
Scuzați-mi întrebarea. - Excuse-moi pour ma întrebare.
Scuze, nu am putut veni. - Excuse-moi, este n'ai pas pu venir.
Îmi pare rău că am întârziat. - Excuse-moi de'être en retard.
Îmi pare rău că te întrerup. - Excuse-moi de vous couper la parole.
Și, de asemenea:
E vina mea. - C'est de ma faute.
Îmi pare rău. - Este regretabil.
Sunt profund tulburat. - Je suis désolé.
Am făcut-o cu intenție. - Nu ești un pas fait exprès.
Răspunsul la o scuză:
Nu e nimic. Nimic! - Ce n'est rien.
Acest lucru nu este esențial. - Ce nu e pas grav.
Ce pălărie! - C'est este importantă!
Nu e vina ta. - Ce n'est pas de votre faute.
Deloc. - Pas de quoi. / De rien.
În discursul colocvial; Dacă apologia pare superfluă, putem spune:
Oh, ce faci? (Nimic de vorbit). - N'en parlons pas!
Haide, haide! - Oubliez-le!
Haide, haide! - Oublie-le!
Nu e vina ta. - Ce n'est pas de votre faute.
Dacă abaterile vorbitorului sunt percepute ca fiind grave, atunci ei spun:
Îți accept scuzele, - Vous êtes tout excusé.