Alexey Pekhov. O minunată aventură
În fața lui Shimun, care, fără să știe, mi-a arătat Calea.
Ascultă, Roderick. Ai nevoie de ea? Tu, ce, femeile nu au destule? Da, le avem la curte, mai mult decât banter în pădurea întunecată! Spuse John, coborând într-un fotoliu care stătea lângă fereastra deschisă.
Roderick trase fotoliul în armură direct din încăperile sale, tipul îi plăcea confortul și nu se putea opri atunci când nu exista nicio modalitate de a-și atașa locul al cincilea.
Raze trezite soarele a căzut pe Shaggy frunte netanate palid John și străluceau în bucle roșii de foc, adăugând la ei chiar foc mai nebun care atât de faimos dinastia regală Shkarry.
- Nu înțelegeți, John, foarte tânărul a oftat de dezamăgire și a coborât mâinile cu iritare.
- Da, nu înțeleg, nu înțeleg! - John a căzut dintr-o bucată decentă dintr-un măr roșu mare. - Nu înțeleg! Spune-i fratelui tău mai mare ce să-i spună tatălui meu dacă dragonul ăla blestemă.
- Nu cred că tatăl meu a fost foarte supărat. El nu mă acordă multă atenție, face lucruri, murmură Roderick, încercând să se justifice în fața fratelui său.
- Bineînțeles că are afaceri! La urma urmei, el este încă Regele Skarrah! - John a fost furios și a lansat un măr mușcat în cutie. Au fost momente când fratele mai mic la adus pe Ioan la căldură. În astfel de momente, John a vrut să ia un topor și transporta cu capul mai greu pentru unii, mai ales Ogru feroce de aerisire furie acumulate de la a vorbi cu încăpățânat, Roderick.
"Nu îndrăzni să țipi la mine!" Roderick se răcnea, strângându-și descătușându-și pumnii.
- Am de gând să țipe la tine, atâta timp cât este necesar pentru a face goale roșu Baska a dat seama că dragonul nu poate face față, iar această prințesă prost nevoie aici, precum și purici în plus în haina câinelui!
- Destul! Am optsprezece ani! Sunt un adult! - Roderick și-a pierdut răbdarea. "Dacă vă plac toate aceste slujnice de onoare și soțiile mici ale contelui sau prințesei pacienților din regatele înconjurătoare, nu am nimic împotriva lor". Și am nevoie de o adevărată prințesă!
"Cine ți-a spus că acesta va fi mai bun decât toți ceilalți?" John a fost cu adevărat surprins.
- Au spus. Sau crezi că Shukh spune o minciună? - Vocea lui Roderick a intrat într-un falset.
- Ar fi putut să-și ia capul, murmură John. Vechiul vrăjitor nu mai era în minte dacă îi spunea băiatului despre frumusețea prințesă nefericită, păzită de un dragon în pădurea întunecată. - Foarte bine. Să presupunem pentru o clipă că este frumoasă și - oh, un miracol! Clever. Cum rămâne cu balaurul? În mod constant uitați de această problemă? - John a mers la fratele său îndeaproape și, cu mâinile pe șolduri, stătea în fața lui.
Roderick luă cu blândețe. John era mult mai mare și mai puternic decât el. Ce pot spune? El a fost de zece ani mai în vârstă și a reușit deja să intre în lupte, în timp ce Roderick, pentru a salva dinastia a trebuit să stea acasă și fluturând o sabie de lemn pe terenul de paradă a șantierului de formare.
- Nu mă vei opri, John, ochii cenușii ai tânărului prinț străluceau cu încăpățânare. - Am vrut să scuip pe dragon, sunt cavaler și o să salvez pe prințesă. Și nici tu, nici tatăl meu, nici întreaga gardă nu mă vor opri.
- Și Mia? - John a schimbat radical argumentele, hotărând să meargă la fratele încăpățânat de cealaltă parte. - Te-ai gândit la ea?
- Ce zici de Miya? Ce este Mia? Roderick murmură apologetic, privindu-se de ochii cenușii ai lui Ioan, la fel ca și lui. - Ei bine, a fost promis. Dar tatăl meu nu o va permite oricum. E doar o servitoare de onoare a mamei ei.
"Vorbind de mama mea ..."
- Îi voi explica totul, începu tânărul prinț, tragându-și capul în umeri.