Legislația bancară a Federației Ruse prevede că emiterea unui împrumut de către băncile comerciale trebuie să fie făcută sub diverse forme de garanție.
În conformitate cu art. 329 din Codul civil, îndeplinirea obligațiilor de către debitori poate fi asigurată prin contrapartidă, gaj, reținerea averii debitorului, garanție, garanție bancară, depozit și alte mijloace prevăzute de lege sau de contract. Alegerea modalității adecvate de asigurare a îndeplinirii obligației depinde în mare măsură de esența acesteia din urmă. Pentru obligațiile care decurg dintr-un contract de împrumut sau un contract de împrumut, sunt considerate metode mai fiabile, cum ar fi: un contract de gaj; contract de garanție; garanție bancară.
Împrumutatul poate utiliza unul sau mai multe formulare în același timp cu garanția, care este fixată în contractul de împrumut. Obligațiile de securitate pentru rambursarea unui împrumut sunt formalizate împreună cu un contract de împrumut și sunt atașate obligatoriu la acesta. Formele de bază ale garanției sunt prezentate mai detaliat în Fig. 2.2.
Fig. 2.2. Forme de garanție pentru împrumuturi
Gajarea imobiliară în sine înseamnă că creditorul-creditor-creditor are dreptul să vândă această proprietate dacă garanția garantată prin gaj nu va fi îndeplinită. În virtutea gajului, creditorul are dreptul în cazul în care debitorul-promisor nu reușește să-și îndeplinească obligația garantată prin gaj pentru a primi satisfacție din valoarea bunului gajat în principal în fața altor creditori. Gajul trebuie să asigure nu numai rambursarea împrumutului, ci și plata dobânzii și a penalităților pertinente în baza contractului prevăzut în cazul neîndeplinirii acestuia. În plus, este necesar să se țină seama de faptul că valoarea de piață a proprietății ipotecate poate scădea. Prin urmare, în toate cazurile, valoarea garanției trebuie să fie mai mare decât valoarea împrumutului solicitat.
Ca garanție pot fi: întreaga întreprindere (sau un complex); activele fixe (clădiri, structuri, echipamente); valorile materiilor prime; Mărfuri de transport marfă (căi ferate de transport, certificate de garanție, facturi, certificate de depozit, contracte etc.); fonduri monetare; valori mobiliare (acțiuni, obligațiuni, cambii, certificate, depozite etc.).
Angajatorul este obligat să asigure pe propria cheltuială subiectul gajului pentru valoarea sa maximă, să ia măsuri pentru păstrarea lui, să anunțe gajistul despre depunerea subiectului gajului în chirie.
Angajamentul cu abandonarea proprietății creditorului ipotecar poate lua mai multe forme, principalele fiind:
- gajarea bunurilor în circulație;
- gajarea bunurilor în procesare;
- gaj de bunuri imobiliare.
Gajul bunurilor aflate în circulație (bail aka cu compoziție variabilă) înseamnă că debitorul are dreptul de a realiza valoarea inerentă furnizată răscumpărarea simultană a unei anumite părți a datoriei, sau înlocuirea retragerii altor bunuri care corespund acestui tip de valori de creditare la valoarea egală sau mai mare. Debitorul este obligat să asigure contabilitatea și depozitarea corespunzătoare a obiectelor gajate și este responsabil pentru aceasta.
Afectarea mărfurilor în prelucrare înseamnă că debitorul are dreptul de a prelucra în producția sa ipotecat materii prime, produse semi-finite, dar servitutea se va aplica produselor dezvoltate semifinite, în curs de execuție, produse finite și bunuri expediate.
Cu privire la siguranța bunurilor aflate în circulație, organizațiile comerciale și de furnizare și comercializare au fost creditate și continuă să fie creditate. Întreprinderile de stat industriale, de construcții, de transport, de agricultură sunt creditate cu garanția de bunuri în procesare.
Ipoteci (ipoteci) - un gaj de întreprinderi, clădiri, clădiri, structuri sau alte obiecte legate direct de teren, împreună cu terenul respectiv sau dreptul de a le folosi.
Prin acordarea unui împrumut împotriva clădirilor, a echipamentelor și a altor bunuri imobiliare, banca ar trebui să fie interesată nu numai de gradul de realizare a acestora, ci și de capacitatea împrumutatului de a realiza un profit suficient pentru a rambursa împrumutul pentru a evita vânzarea garanției.
Bank ca creditor ipotecar, lăsând în același timp garanția de mortgagor are dreptul de a verifica documentele de prezență reală, dimensiunea, starea și condițiile de depozitare sale a garanției. În cazul în care garanția se pierde, iar pledgor nu este restaurat, sau cu acordul creditorului ipotecar nu înlocuiește alte bunuri egale ca valoare, banca este creditorul ipotecar dreptul de a solicita rambursarea anticipată a obligației garantate.
Contract de asigurare. Conform acestui contract, garanție se angajează să creditorului altei persoane (debitor, debitorul) să fie responsabil pentru îndeplinirea ultimei obligațiilor sale. Garanția pentru creditor creează o probabilitate mai mare de satisfacție reală a creanței sale împotriva debitorului obligației garantate, a garanției în caz de neplată, din moment ce garanție răspunzătoare față de creditor pentru constatarea neîndeplinirii obligațiilor, împreună cu debitorul și urșii garante. Garantul poate fi o persoană fizică sau juridică (dar nu o instituție de credit).
Garanția bancară este destinată să asigure îndeplinirea corespunzătoare de către debitor a obligației sale față de creditor. Ca garant, băncile, alte instituții de credit sau organizațiile de asigurări pot acționa. Garanția bancară este o tranzacție unilaterală prin care garantul își dă o obligație scrisă de a plăti suma convenită, pe baza prezentării de către creditor a unei cereri scrise de plată.
Una dintre formele pentru a asigura rambursarea la timp a creditului debitorului poate acționa atribuire (cesiuni) în favoarea cerințelor băncii și contul debitorului unei terțe părți. Această atribuire este formalizată printr-un acord sau un contract special. În conformitate cu acordul privind cesiunea creanțelor atribuite (creanțelor), banca are dreptul de a utiliza sumele primite pentru a rambursa numai împrumutul acordat și plata de interes pentru el.
Băncile comerciale străine solicită adesea o anumită sumă de bani care să fie stocată de împrumutat în contul de depozit (aproximativ 10-20% din suma solicitată a împrumutului), care se numește soldul de compensare, ca o condiție pentru obținerea unui împrumut. Acesta din urmă joacă un rol dublu:
- permite băncii să atragă resurse de credit pentru o anumită perioadă;
- acționează ca o formă de asigurare a rambursării creditului.
Numai respectarea intereselor reciproce va ajuta banca și împrumutatul să aleagă forma de garantare a rambursării creditului care este cea mai acceptabilă în fiecare caz în parte sau să utilizeze o securitate mixtă.