Oleg Gazmanov - "Esaul"
Vă amintiți cum au mers oamenii în stepi,
Ți-ai ales caii,
Ultimul tău cal, diavolul și focul,
Pentru tine eram întotdeauna gata să mă lupt.
Vă amintiți cât de mult te-a iubit,
El a mers cu mândrie sub tine,
Cum de la mâinile pâinii și a sarei pe care le-a mâncat,
A fost într-o bătălie atât de deznădăjduit îndrăznea.
Yesaul, căpitane, de ce ai lăsat calul?
Pentru a trage nu a ridicat mâna
Esaul, căpitane, ați părăsit țara
Și calul tău este sub șa de un străin.
Cum ai putut lăsa un prieten,
Îți amintești cum o vrăjitorie crudă
Te-a încălzit cu sângele rănilor lui
Nu înainte și răniți răniți.
Beats a luptat, valurile au bătut pupa,
Liniștit, țărmul pământului tău nativ sa topit
Și surful de mare, strălucirea focului
Reflectă ochiul curajos al calului.
Yesaul, căpitane, de ce ai lăsat calul?
Pentru a trage nu a ridicat mâna
Esaul, căpitane, ați părăsit țara
Și calul tău este sub șa de un străin.
Și acum este confuz,
Biciul tăiat deasupra lui este tremurat
Ruperea benzilor nu este suficient de puternică
Câinele o bucățică de fier.
Dacă ați ști ce înseamnă viitorul pentru noi,
Știți unde se desfășoară efectivul de cai
Timpul biciuie ne conduce
Ne-au dat ultima șansă cu calul.
Yesaul, căpitane, de ce ai lăsat calul?
Pentru a trage nu a ridicat mâna
Esaul, căpitane, ați părăsit țara
Și calul tău este sub șa de un străin.
Esaul, căpitane, ați părăsit țara
Și calul tău este sub șa de un străin
Esaul, căpitane, ați părăsit țara
Și calul tău este sub șa de un străin
Esaul, căpitane, ați părăsit țara
Și calul tău este sub șa de un străin