Autoactivitatea este un fenomen multilateral. Există trei aspecte în examinarea acestui fenomen. Inițiativa poate fi studiată:
1. În sens larg filosofic ca un fel de caracter condițional al activității umane.
2. Ca un fenomen social real în forme istorice concrete.
3. În anumite manifestări, când în condițiile societății moderne devine obiectul controlului.
Să analizăm fiecare dintre aceste aspecte.
Aspect filosofic
I. Aspectul filosofic. Se credea că noțiunea de "autoactivitate" a fost introdusă de K. Marx și F. Engels. Dar nu este așa. A fost folosită și în perioada pre-marxiană. Filosofia conectează conceptul de activitate independentă cu o manifestare independentă și liberă a forțelor și abilităților omului. Self-activity este activitatea, activitatea umană, care este determinată de nevoile interioare ale omului.
Condiții de manifestare a performanței amatori
1. Autoactivitatea se datorează contradicțiilor interne ale subiectului sau factorilor care joacă rolul de contradicții. Numarul nenumarator de motive, care se nasc din contradictii interne.
2. Libertatea ca o posibilitate de manifestare a abilităților creative ale individului. Libertatea ca o oportunitate de a acționa și de a acționa pe cont propriu.
3. Nivelul activității unei activități independente depinde de oportunitățile externe de a acționa în conformitate cu motivațiile și nevoile interne.
4. Gradul de dezvoltare, activitatea activității independente depinde de capacitățile interne ale subiectului (abilitățile sale).
Astfel, înțelegerea filosofică a activității independente ne permite să o definim ca o activitate de auto-dezvoltare, auto-exprimare, auto-întruchipare, auto-realizare a unei persoane.
Membrii creativitatea amatori vin în grupuri de amatori de nevoile de auto-actualizare, afirmarea de sine ca o manifestare a motivației interne a individului. Autoactualizare - este adevarata expresie în realitate competențele esențiale ale individului. Procesul de auto compus în mod logic, din mai multe etape (în realitate, aceste etape sunt legate între ele, nu se efectuează întotdeauna în mod secvențial, de altfel, nu sunt recunoscute întotdeauna persoane).
Auto-cunoaștere - conștiință de sine - auto-model - activitate obiectivă - auto-afirmare - auto-îmbunătățire.
a) Cunoașterea și conștientizarea propriilor interese, nevoi, abilități.
b) Construcția samomodeli, care este un fel de stimulent pentru dezvoltarea sa, promovează conștientizarea capacităților și a deficiențelor, punctele slabe.
c) Auto-realizarea incepe pe deplin numai atunci cand nevoia de auto-dezvoltare se realizeaza in actiune, activitate, autoactivitate.
d) Activitatea de auto-realizare duce la auto-afirmare și, în ultimă instanță, la auto-îmbunătățirea individului.