1. Pentru a caracteriza oferta:
declarațiile de scop: declarative, interogative sau motiv.
prin colorare emoțională: exclamarea sau exclamația.
prezența unor baze gramaticale: simple sau complexe.
Apoi, în funcție de o propoziție simplă sau una complexă:
5. Caracterizarea propunerii de prezență a principalilor membri ai propunerii: în două sau o parte, indicați care este principalul membru al propunerii, dacă este un singur membru (subiect sau predicat).
6. Caracterizarea prin prezența membrilor secundari ai propoziției: răspândită sau nerezolvată.
7. Indicați dacă propunerea este complicată (prin membri omogeni, tratament, cuvinte introductive) sau nu este complicată.
8. Accentuați toți membrii propoziției, indicați părțile de vorbire.
9. Pentru a face schema propusă, arătând în mod gramatical și complicații, dacă este cazul.
5. Indicați ce relație există în propunere: uniune sau uniune.
6. Indicați care sunt mijloacele de comunicare în propoziție: intonația, uniunile cooperatiste sau uniunile subordonate.
7. În concluzie, care este propunerea: un complex unic (BSP), compus (SSP) (NGN).
8. Pentru a dezasambla fiecare parte a unei propoziții complexe, la fel de simplu ca începând de la punctul # 5 al unei coloane vecine.
9. Sublinierea toți membrii punctul de alimentare al discursului.
10. Scrieți o schiță de propunere, indicând baza gramaticală și complicația, dacă există.
Exemplu de parsare a unei propoziții simple
Analiza orală: propoziția este o bază narativă, non-exclamatoare, simplă, în două părți, gramaticală: elevii și elevii învață, obișnuiți, complicați de subiecți omogeni.
Scris: Elevi narativi, non-exclamatori, simple, în două părți, elevi gramatici și elevi învață, comune, complicate de subiecți omogeni.
Un exemplu de parsare a unei propoziții complexe
Analiza orală: propoziția este comunicare narativă, neîmbunătățită, complexă, alianță, un mijloc de comunicare, o unitate subordonată, deoarece este o propoziție complexă. Prima teză simplă: o parte, cu termenul principal - predicatul nu a fost stabilit, cel comun nu este complicat. A doua propoziție simplă: o bază de două părți, gramaticală, am mers cu clasa, comună, nu complicată.
Scrisă: comunicare narativă, non-exclamatoare, complexă, aliată, comunicare înseamnă o uniune subordonată deoarece, SPP. 1-a PP: cu un singur scop, cu termenul principal - predicatul nu a fost stabilit, comun, necomplicat. Al II-lea PP: două părți, bază gramaticală - ne-am dus cu clasa, comună, fără complicații.