Ascultarea foarte bună se bucură de multe animale. Cel puțin o persoană cu ei nu se poate compara nici cu finețea audierii, nici cu capacitatea de a distinge sunete de diferite înălțimi. Delfini auditivi foarte bune și în general mamifere acvatice, dar numai sub apă. În aer au auzit mult mai rău. Și sunetul transmis pe apă poate prinde zeci de kilometri. Mijloacele din sol au în general mai bine auzul decât oamenii, dar sunt foarte individuali în ceea ce privește recunoașterea frecvenței. Pisicile, de exemplu, aud ultrasunete, iar elefanții - infrasound. Campionii adevărați pot fi considerați fluturi nocturnați, care, pe lîngă auzul altor organe senzoriale îndepărtate, nu-și prinde cel mai subțire sunet de la o distanță de trei kilometri. Și în aer este mai greu decât în apă.
Cea mai acută audiere din lumea animală este posedată de lilieci, balene și delfini. Ei pot auzi chiar și un semnal ultrasonic care este inaccesibil audiției noastre, cu ajutorul căruia se orientează liber în spațiu. Ecografia este reflectată de obstacolul din față și aceste animale, auzind doar un ecou slab reflectat, pot schimba cu ușurință direcția mișcării lor. Ei doar "văd" cu urechile lor.
Din animalele pe care le auzim în mod obișnuit cea mai bună pisică. Acuitatea auzului lor este de trei ori mai mare decât a noastră, datorită structurii speciale a auriculelor și a numărului dublu de terminații nervoase din organele auditive.
Zgomotul emis de mouse-ul poate trezi pisica la o distanta de 15 metri.
Cea mai bună audiere este, destul de ciudat, trei animale: delfini, balene și lilieci. Toate produc un sunet de înaltă frecvență - un semnal ultrasonic (persoana nu-l percepe deloc), pe care animalele le transmit în sine. Dacă acest ecograf întâlnește un obstacol în calea lui, apare un ecou obișnuit (este un sunet reflectat). Ecoul indică acestui animal că va exista un obstacol înainte, care trebuie evitat.