Bună ziua,
noi împreună cu tânărul împreună 5 ani, trăim sub un acoperiș de 3 ani (trăim cu mama mea). Nu pot spune că am simțit o dată sentimente foarte puternice pentru el, ca ceva răsucite și a început să se întâlnească. În sensul intim al idilului nu a fost niciodată. Și în ultimii ani nu vreau să fiu intim cu el. La început m-am forțat, pentru că este un bărbat, are nevoie de el. Și, cel mai recent, nu pot, nu văd un bărbat în el, mai probabil doar un prieten cu care sunt obișnuit. El este bun, ma ajuta, ma sustine, nu ma lacomi deloc, va veni la salvare in orice moment dificil. Dar suntem de pe planete diferite, nu ne intelegem, nu petrecem timp impreuna. Dacă mergem la filme, este foarte rar. Nu există restaurante, cluburi, baruri. Nici nu mergem. Dacă îl întreb de ce? El spune, dar ce ar trebui să fac acolo? Poate o călătorie întreagă cu mașină doar liniștește.
Ultima oară când m-am enervat foarte mult. Ne certăm mereu. Și nici măcar nu se întreabă de ce nu mai dormim. Știu că nu are celălalt, dar nu poate să trăiască așa (el este încă bărbat, are nevoie de sex) și vreau o viață sexuală normală! Vreau emoții, vreau să mă răzgândesc dimineața, să zâmbesc în oglindă. Dar nu știu ce să fac. Este teribil să te gândești la despărțire. A trecut atât de mult împreună. Și modul meu de viață obișnuit poate fi distrus și voi rămâne singur. Dar nu vreau să-l jignesc, nu vreau să mă despart cu vrăjmașii mei. Și dacă vei continua relația, atunci cum să vezi în el omul inimii mele? Sau poate doar să ne dăm libertate și posibilitatea de a ne găsi propria fericire?
(Sunt în cea mai profundă disperare și complet nefericită)
Наталья, Rusia, Moscova, 26 de ani
Ekaterina Kondratieva
Cu sinceritate, Ekaterina Kondratieva.