Întrebare: Este adevărat că dacă un ortodox sau un catolic vrea să se convertească la protestantism, va trebui să fie botezat din nou? (Semen Morgunov, Sankt-Petersburg)
Episcopul Konstantin Bendas, Episcop al Uniunii ruse de creștini a credinței evanghelice:
Dacă răspundeți foarte scurt, atunci nu. Protestanții se gândesc la ei înșiși ca parte a Bisericii unificate a lui Hristos și, prin urmare, recunosc botezul comis în biserica unei alte denominațiuni, inclusiv catolici sau ortodocși. Aceasta este poziția principială.
În același timp, majoritatea protestanților din țara noastră practică botezul la vârsta adultă (conștientă). Aceasta se datorează înțelegerii botezului ca o alegere conștientă de a-Și dedica viața lui Hristos și de a-și urma învățăturile în viața lui. Prin urmare, botezul este precedat de o anumită perioadă de cateheză, care permite unei persoane să se familiarizeze cu elementele de bază ale credinței creștine și să-și pună ordine în viață și, din nou, își cântărește decizia.
În același timp, oamenii botezați în copilărie adesea se întâlnesc în slujba slujirii, dar nimeni nu ia ridicat în credința creștină, valorile și modul lor de viață sunt departe de cerințele Sfintei Scripturi. Este posibil să se considere ca botez ce li sa întâmplat în copilărie? Este clar că ei înșiși nu au putut lua decizia de al urma pe Hristos. Dar absența educației creștine în viața lor mărturisește că părinții lor nu înțelegeau de ce își botezau copilul, ce obligații le-a impus acest eveniment, atât în ceea ce privește viața lor, cât și creșterea fiului sau fiicei lor. Iar acum o persoană crește, fără să știe nimic despre Hristos, nici despre semnificația încarnării și sacrificiului Său, nici despre porunci. Și într-o zi el aude Evanghelia și se întoarce la Dumnezeu. Înainte de el, se ridică în mod firesc întrebarea: trebuie să fiu botezat sau pot fi considerat botez ceea ce a fost cu mine în copilărie?
Majoritatea bisericilor protestante au adoptat următoarea abordare. Conform Sfintei Scripturi, "botezul este o promisiune către Dumnezeu a unei conștiințe bune" (1 Petru 3:21). Din această și din alte Scripturi rezultă că chestiunea acceptării botezului este o problemă a conștiinței omului înaintea lui Dumnezeu. Omul însuși trebuie să decidă dacă poate lua în considerare botezul copilului său, urmat de nici o instruire în credință și educație în poruncile botezului autentic. Sarcina ministrului este să clarifice sensul botezului pentru o persoană și să-i sublinieze responsabilitatea pentru luarea unei decizii. După aceea, persoana însuși ia o decizie conștientă și responsabilă de ceva timp. Din practica ministerului, aproximativ jumătate dintre ei redescoperă semnificația a ceea ce li sa întâmplat în copilărie, iar în acest caz nimeni nu îi obligă să fie botezați din nou. Însă același număr insistă asupra faptului că sunt botezați prin credință, conștient, deoarece nu pot recunoaște botezul copilului lor.
Dacă o persoană care a fost botezată în vârstă conștientă sau a fost botezată ca un copil trece în comunitatea protestantă, dar a fost ridicată și în credința creștină, astfel de oameni nu sunt forțați să "traverseze". Dar trebuie de asemenea remarcat faptul că oamenii care au fost crescuți în credință rar încearcă să-și schimbe tradițiile.