"Cultura" de la lat. "Cultivarea solului", "cultivarea" sa, adică o schimbare a obiectului natural aflat sub influența omului. Deja în acest conținut original al termenului, limba a exprimat o trăsătură foarte importantă a culturii - elementul uman inerent în ea, subliniind unitatea culturii, a omului și a activităților sale. În viitor, cuvântul "cultură" a primit un sens mai generalizat și au început să numească tot ceea ce a creat omul. În această înțelegere a culturii, trăsăturile sale esențiale sunt într-adevăr reflectate. Cultura apare ca o "a doua natură" creată de om, construită pe o natură naturală, ca o lume creată de om, spre deosebire de natura virgină. În cazul în care există o persoană, activitățile sale sunt relații între oameni, există și o cultură.
Știința modernă a ajuns la nevoia de a identifica aspecte specifice ale culturii ca fenomen social:
- genetica - cultura este reprezentată ca un produs al societății.
- gnoseologică - cultura acționează ca o totalitate a valorilor materiale și spirituale realizate în procesul de stăpânire a lumii.
- cultura umanistă este dezvăluită ca fiind dezvoltarea omului însuși, a capacităților sale spirituale, creative.
Cultura este nucleul, fundamentul, sufletul societății:
- acestea sunt valorile materiale și spirituale ale omului,
- este o modalitate de viață a oamenilor,
- aceasta este relația dintre ele,
- aceasta este particularitatea vieții națiunii și a popoarelor,
- acesta este nivelul de dezvoltare al societății,
- acest lucru este acumulat în istoria informațiilor societății,
- religia, mitologia, știința, arta, politica.
Cultură mondială este o sinteză a celor mai bune realizări ale tuturor culturilor naționale ale diferitelor popoare care locuiesc pe planeta noastră.
Cultura este împărțită în anumite tipuri și genuri. Este acceptat să se facă distincția între cultura materială și cea spirituală. La material se numără cultura producției de muncă și a materialului, cultura vieții cotidiene, cultura locului de reședință, cultura atitudinii față de corpul propriu, cultura fizică. Cultura materială este un indicator al nivelului de stăpânire practică a naturii.
Cultul spiritual include cognitiv, moral, artistic, legal, pedagogic, religios.