O dată a fost o fată. O fată a mers în pădure să ia boabe și a întâlnit o bătrână acolo.
- Bună, fată, îi spuse bătrîna. - Dă-mi fructe de pădure, te rog.
- Bunică, zise fată.
A mâncat un bătrân și a spus:
- Mi-ai dat fructe de padure si iti voi da si eu ceva. Iată un vas pentru tine, Dacă spui doar:
Unu, doi, trei,
Oală mică, gătește!
și va începe să gătească o bucată delicioasă, dulce. Și tu îi vei spune:
Unu, doi, trei,
Nu mai deranja!
și el nu va mai găti.
- Mulțumesc, bunica, spuse fata, luă oala și se întoarce acasă la mama ei.
Mama a fost încântată de acest vas. Și cum să nu te bucuri? Fără efort și probleme, mereu delicioase pentru masa de prânz, terciul dulce este gata.
Într-o zi, fata a plecat undeva din casă, iar mama ei a pus oala în fața ei și a spus:
Unu, doi, trei,
Oală mică, gătește!
A început să gătească. A făcut o mulțime de terci.
Mama a mâncat, a devenit plină. Și vasul încă mai fierbe și gătește terci. Cum să o oprim?
A fost necesar să spunem:
Unu, doi, trei,
Nu mai deranja!
da, mama a uitat aceste cuvinte, iar fetele nu erau acasă. Potul se fierbe și se fierbe.
Întreaga cameră este plină de terci și terci din terasă, teracotă pe verandă, terci din terasă și gătește și gătește totul.
Mama a fost speriată, a alergat după fată, dar nu a putut să treacă prin drum - debitul fierbinte de porumb.
E bine că fata nu era departe de casă. A văzut ce se întâmpla pe stradă și a alergat acasă. Cumva am urcat pe verandă, am deschis ușa și am strigat:
Unu, doi, trei,
Nu mai deranja!
Și oala a oprit gătitul de terci.
Și a sudat-o atât de mult încât cel care trebuia să meargă din oraș în oraș trebuia să-și mănânce drumul în terci. Numai unul nu sa plâns de asta: a fost foarte delicios și dulce a fost terciul.