De ce nu se sinucide, chiar dacă suntem la fundul vieții?
Sinuciderea, aparent, sa întâmplat în timpul lui Buddha. Până în prezent, a fost transmis următorul episod.
Într-o zi, Buddha și discipolii lui au adunat milostenii. Apoi, pe un pod uriaș, a văzut o tânără care, cu o privire periculoasă în jur, umplu mâneci cu pietre.
"Este adevărat, pregătindu-se pentru sinucidere", a spus Shakyamuni și, apropiindu-se de ea, a întrebat cu blândețe ce sa întâmplat.
Privind însuși Buddha în fața lui, fata ia deschis sufletul și ia spus despre toate suferințele ei.
"Mi-e rușine să recunosc, dar m-am îndrăgostit de o singură persoană și ma părăsit". Oamenii sunt atât de inimii în jur, mă voi gândi la viitorul copilului în pântecele meu, așa că pare mai bine să mori. Te rog, lasă-mă să mor! Fata izbucni în lacrimi.
Shakyamuni a simțit rău pentru ea, dar în același timp a spus foarte strict:
"Ce nebunie te gândești!" Îți voi spune o pildă.
"De ce trebuie să sufăr atât de mult în fiecare zi?" Se gândi el. Ce mă face să sufăr? - Bineînțeles! Totul este din cauza căruciorului! Dacă nu a fost ...
Și odată ce a alergat în mod corespunzător, a lovit furios căruța de pe stâncă și a zburat în jetoane mici.
Dar câteva zile mai târziu proprietarul a făcut pentru el un cărucior de metal, care era de zeci și sute de ori mai greu decât cel anterior, astfel încât lupul să nu-l rupă pentru nimic altceva.
Lupul se pocăi adânc. Dar a fost prea târziu ...
"Crezi că va fi mai ușor dacă scapi de corp." Dar după moarte, veți intra în lume și mai dureros. Nu știi, dar suferința este mult mai rea decât suferința din această lume ", a spus Shakyamuni și ia spus fetei despre învățătură.
Pentru prima dată după ce a aflat despre problema serioasă așteptată după moarte, fata a fost uimită. După ce a urmat budismul, a găsit mântuirea.
Nu este nimic mai teribil decât ignoranța. Dar ignoranța nu se referă doar la un copil care are suficientă țigări de foc pentru cărbune. Este necesar să înțelegeți bine: nu este nimic mai proastă decât sinuciderea.
"Legământul de neimaginat al Amidei lui Buddha este o navă mare care ne va duce pe mare, ceea ce este greu de traversat". ("Predarea, practica, credința, iluminarea")
Jurământul Amidului lui Buddha este ca o corabie imensă, prin care putem traversa ușor și cu bucurie marea chinului nesfârșit. Scopul vieții noastre este să urcăm pe navă.
Trebuie să ascultăm budismul până când, conform legendei lui Buddha Amed, nu ne vom mai găsi pe această navă mare și nu vom găsi marea bucurie a vieții care ne face să strigăm: "Cât de mare este că am fost născut un om!"