Întoarceți-vă la trecut
Pe drum erau două. Un cal și un bărbat.
Ambii sunt încă băieți foarte puternici, în mod evident întăriți în vicisitudinile vieții.
Îmbătrânit într-o detașare îndepărtată, un tip ușor uluitor de om trecea încet de-a lungul drumului larg, pustiu, la acest punct de cotitură. El a mers pe jos, dăduindu-și o frânghie sfâșiată, uneori luând praf cu cizme bune pe o talpă groasă, prafuind în mod deliberat și dădurând băieților mici pietricele. Ocazional, pintenii lui periculoși se mișcau. Îi plăcea acest sunet, auzit în liniștea de seară, și-a făcut un fel de completare la singurătatea interioară. Sabia de cavalerie era fixată fără îndoială la șaua calului care îl urma. Snatching, armăsarul de golf, se acționa cu tentație de-a lungul apartamentului călcat de multe tălpi, cu copitele sale forjate. Uneori se împinse cu un sforăit moale, închis și catifelat omului din umăr, așa cum își amintea el însuși.
După un timp, un bărbat, simțindu-se că genunchiul său nou a rănit. Omul și-a adus armasarul la un bolovan mare lângă marginea drumului și a coborât în șa de acolo.
Calul se gîndi la calul său, trăgîndu-și cu încredere picioarele lungi și subțiri, lăsînd în urma lui un lanț de piste netede și o ceață ușoară de praf de drum care se ridica în spatele lui. Un bărbat se îndreptă spre el în jurul crepuscul descendent, învârtindu-se lateral, în timp, până la cursul precis al calului, și-și amintea povestea lui. Povestea obișnuită a unei persoane care a rămas, așa cum a fost, în afara muncii. Nu, erau încă multe cazuri, dar el nu văzuse deloc semnificația în ele. Nu-i pasă. Mai degrabă, totul a fost făcut din obișnuință, așa cum a fost cazul acum mulți ani, când avea încă un fel de familie.
Își ține calul pe o intersecție de drumuri foarte familiar, se uită în jur. Se întuneca, devenea mai rece. Vara scurta sa terminat rapid si in curand vor fi din nou ingheti. Cum nu i-a plăcut iernii și umezirea zilelor toamnei. Am vrut căldură și înțelegere, conversații liniste cu o persoană apropiată la vatra arzătoare. Îi lipsește așa acum. Cel pe care îl obișnuia de mulți ani. A oftat încet, resemnându-se la pierderea tatălui și a prietenului numit. E greu să fii singur. Dintr-o data el a amintit unde contururile familiare ale dealurilor și este o răscruce de drumuri. Am înghițit. Era o poveste rușinoasă, în special, pe fondul amintirilor recente ale unei persoane apropiate decedate. Acum este rușine, dar apoi ...
Cumva, cu câțiva ani în urmă, a sosit în sat pe această răscruce. Am găsit o tavernă, aveam nevoie de cazare și cină. Clădirea era foarte șubredă, dar durabilă, cu un panou tradițional ciudat care descriea doi colegi, fie câini, fie lupi.
La ușile unui han necunoscut, a văzut un tip de șaisprezece sau optsprezece ani, cu ochii înfugați la el. Curve într-un zâmbet, el a spus ceva un om pic de grăsime în picioare lângă el pe verandă, și imediat a primit o palmă de la proprietarul său mai vizionar, uglyadevshego în care sosesc călător eventuale oaspeți generos, precum și a putut estima impresionant sabia la brâu și cercel scumpe în ureche. După "afecțiunea" maestrului, omul și-a adus aminte imediat de îndatoririle sale și a alergat brusc pe călărețul obosit, ca să-și ia calul și să-l ducă în grajd.
Aici, apoi încă de la bun început, când băiatul maro shaggy accidental sau nu, la atins doar recent Poggio genunchi, și chiar ca să-l mîngîie ușor, scuze pentru a împinge în mod accidental. Simți o dulceată drăgălașă în biciul său, în timp ce se strângea în pantaloni. Și când băiatul impertinent a ridicat capul și se uită în ochii lui suflet albăstrea, ceva ... el geamăt abia audibil din dorința de nesuportat pentru a umple imediat personajul negativ, seducătorul, pentru a lua mai grosolană mod posibil. De aceea, sa întors și a dat din cap, în semn de tăcere, cu gazda hanului. Și preferând să nu te uiți în direcția unui tânăr seducător, dar cel mai probabil, inaccesibil.
Ținând coama lui cu ambele mâini, el se îndepărtă cu grijă din șa, păzind genunchiul bolnav și se ridică ușor în picioare.
- Ce, domnule bun, vă este frică să vă treziți nisipul? Omul sa întors. Din nou acest băiat! El a atras atenția unui străin extrem de nedisimulat.
- Ei bine, da, mi-e teamă, călărețul ascuțit-zâmbit, - și apoi te joci în kulichiki, și vei avea o crăpătură de la proprietar. Faceți mai bine cu un cal decât cu un îndrăzneț. - Și a împins ponei calului în mâinile impudentului, incapabil să se oprească și să-și arunce ochii la el.
- Cum să te sun? El a cerut un pic mai târziu, când tânărul, după ce și-a luat calul, a eliberat cu indemnă circumferința, dând animalului obosit mai multă libertate.
- Ce vrei? - într-un ton îi răspunse băiatului, cu un zâmbet râvnit, gândindu-și în mod deliberat privirea cu o figură în haine murdare. - Aveți cel puțin o sută de ani.
- Ești tu care ți-ai pierdut fața, o sută de ani! - În mod ofensat în secret nu e un bătrân. "Ai nevoie de un nume care să știe de la care copil să-mi ceară calul". - De asemenea, el a zâmbit și l-a prins pe tip:
- Flirtezi cu mine sau ceva? Bine, flirt. Și sunt numit Burke. - De ce și-a numit numele de străin, nu avea nici măcar timp să se gândească, tocmai și-a pierdut limba.
- În regulă, Burke, încă îi vei întreba pe toți oamenii până nu afli, în ochii tăi lașiți văd. Sunt numit Lars, dacă am nevoie de ceva, sunt aici în grajd. Tipul a făcut un semn derizoriu.
- În regulă, Lars, dacă ai nevoie de ceva de la tine, vei fi primul care o să știe. - a promis nou-născutului Burke, după ce tânărul ia dus calul.
Fiind de acord cu proprietarul tavernei despre cină și o cameră pentru noapte. A început să-l întrebe pe Lars despre toți cei care au venit peste el. Nu au existat prea multe informații, ci doar că tipul ăsta muncește din greu și puțin cam nebun. Singurele descendenți ai unei noi perechi de tăietori de lemn care au dispărut în păduri. Ei spun că tâlharii erau obraznici sau că un anumit prădător a fost prins în dinte. Există o mulțime de lupi în timpul iernii aici. Având o cină de luat masa, omul a mers la grajd, pentru a căuta la băiatul drăguț care locuia acolo, se dovedește.
Stativul, iluminat de o lampă kerosenică singuratic, a fost măturat, fără paie. Călușele scânteiau cu fân. Armăsarul său este curățat cu grijă, hrănit și udat. Aparent, nu a mai existat nici o lucrare pentru ziua de azi, iar Lars se încurca. Stând în semi-întunericul de la stâlpul îndepărtat, a tras ușor unul câte unul și a mestecat iarba dintr-un turban reticulat, umplut cu fân proaspăt. A auzit foarte bine că cineva a intrat în grajd, dar nu sa întors.
Burke se opri în urma lui foarte aproape. A atins cu atenție un deget de par de lumină pe gâtul lui însorit, o cale coborâtă de pe părul dens și tăiat și ascuns sub gulerul unei cămăși mari de lenjerie. Drăguț o astfel de blană, ușoară și moale, ca un coamă de colț nou-născut. Ușor mișcat un deget, băiatul își scutură capul și se prăji:
- Sunt bătut ... Burke. - Și dintr-odată a râs.
Și "Burke", a zâmbit și, din nou, și-a dat mâna peste firele delicate de păr subțire, a atins o mângâiere liniștită, mângâind pisoiul. Lars râse, bătându-și capul înapoi, se întoarse pe jumătate și se uită la el cu o privire îngustă:
- Opriți-vă, veche blocule! - și iarăși sa întors la ocupația sa, - trăgând în mod consistent iarba din plasă cu fân.
O astfel de neatenție subliniată era asemănătoare cu o insultă. Dar, așa-numitul "Burke", a ales să o ignore. Evident, îi plăcea iubitul. Se pare, rar, cine la mângâiat, dacă ar fi mângâiat deloc. Poezia de atingeri, ușoară și fără caracter obligatoriu, nu era familiarizată cu o bruță mincinoasă îndrăzneață.
Verificându-și ghicitul, Burke, stătea în spatele lui îndeaproape, respirând de la aroma Lars de fân și cai parfumați. Palmele palide au căzut pe umeri puternici, pregătiți de muncă. Tipul nu sa retras. Privind privirea de sub pleoapele închise pe jumătate închise, a întrebat el batjocoritor:
- Ce, a crescut zelos? Vrei un desert special dupa cina? Da, te-ai dus ... să te odihnești. Nu mă joc aici kulichki, nu trebuie să-mi vărs nisipul pe grajduri. - Și tragându-și umărul, încercă să-și scuture mâna.
Băiatul încerca în mod clar să-l provoace. Insulte, refuză și trimite. Voiam să învăț un servitor tânăr și arogant.
Cu zâmbetul, își desfăcu deschis fața spre el și, în cel mai scurt timp, apăsând băiatul la perete, își apucă capul puternic cu mâini puternice. Decisiv rupt scăpat, a ieșit din gura lui un strigăt furios, presat strâns gura la umed, despărțit tip buzele și cu puterea de a impinge limbii într-o adâncime fierbinte periculoasă. După stoarcerea, așa cum ar fi trebuit, Lars uluit, și-a alunecat mâinile peste umeri. Unul sa apucat de părul gros, scurt în capul lui, și cu cealaltă mână și-a coborât repede și cu încredere buzunarele, ciocăndu-și șoldurile. Și apăsând imediat, corp sete fierbinte, pentru a încerca să scape de tip. Lars, chiar dacă dorea, pur și simplu nu putea rezista, partenerul era mult mai puternic decât el. Burke îl privea de posibilitatea de a alege, zdrobind un corp puternic, fără a lăsa să scape puțin și să-și închidă ușor gura cu un sărut profund. Lunga palmă a mâinii sa îndoit și se mișca cu încredere, îl luă cu fermitate în jos, cu buzele tari și cu o limbă îndrăzneață, elastică de sus.
Fără să-și întrerupă sărutul său lacom, agresiv, și-a scos treptat, complet, hainele. El îi mângâia cu altruism pe tipul inflamat cu mușcături de sărut arzând și cu mâini fierbinți. El a cerut și a forțat-o. Mă obligă să mă mângâie, să te tachinez și să joc cu carnea lui înfricoșătoare. Sincer și perseverent încântați în el din ce în ce mai multă dorință, atingând cu îndrăzneală și fără sensibilitate extra.
Imperceptibil măturat în prismotrenny colț întunecat anterior lângă un stand gol, și îndoind prin picioare acolo pentru capre locuri bine presate împotriva ei din spate între coapse larg distanțate. De ceva timp el a mângâiat cu încăpățânare tăcut, dar toate umed și excitat la limita de tip. Își mușcă ușor umerii, limba îi gusta pielea. În timp ce încă ușor, dar frecvent frecat de fese lui. Accidente atente, fără a-și ignora natura agitată, stomacul și pieptul. În cele din urmă, epuizată de dorința de nesuportat, tremurând într-un cutremur pasionat nerăbdător, și a fost în mod semnificativ de odihnă într-un inel de prindere strans, gata de a lua plăcerea de porți, gemu răgușit în ureche:
"Nu mai pot suporta" și, ținându-și mâna strâns la limită cu o armă, se mișca ușor, se strângea, împingea, împingând carnea strânsă. Lars încearcă încet, aproape mușcând mâna aproape de os ...
"Burke" a fost blând și pasionat când a luat-o. Inițial, încet și cu atenție, și în curând, agitând deja corpul încleștat în îmbrățișarea unor lovituri puternice. Nu lăsa să se întoarcă, îi sărută spatele și umerii. Smoothed și stoarse convulsively înălbitor laturi subțiri și stomac. Odată sau de două ori a intrat, apoi la ținut cu mâini puternice, apoi ma tras strans. Uneori, mai puternic și mai clare a dat-o să-și întâlnească șoldurile, rupând chiar mai adânc și literalmente împingându-se deja podmahivayuschego el respira greu de tip. Flancată sub palmele sale, oasele pelvine ușor înfundate, coaste, au simțit o bătăială a inimii nebunești. Lars tremura sub el, plângând de fiecare împingere necinstită, uneori, înghițind lacrimi, uneori gemând fericit.
Se dădu din toată inima, îl iubește pe acel tip în momentele astea, la cald și pentru totdeauna. Eram gata să promitem orice, și nu m-am îndoit că voi împlini ceea ce a fost promis. Vorbea ceva, șoptit la el, fierbinte și infinit de ușor, așa cum a simțit în aceste momente nebunești. Nu la lăsat pe Lars până când ultima picătură de dorință din coapsele lui era epuizată. După ce sa eliberat de tensiune, a retras cu grijă victima pasiunii sale și a ajutat cu grijă pe tipul să se ridice de la capra incomodă.
În acele momente îi părea că sentimentele delicate care-i strânseseră sufletul ar fi în viață doar până când pofta lui sa stabilit. Cât de gresit a fost el.
"Burke" lăsa tipul să meargă și el însuși sa dus în barilul de apă pentru a spăla corpul care se transpiră din eforturile dulci. Lars liniștit dus la el și a îmbrățișat din nou, lipit de spate ud, încălzirea și recunoscând în mod tacit ceva special pentru el. Se apăsă încrezător și fără urmă. Omul stătea pentru o vreme, lăsându-l pe tipul să se complacă într-un fel de vis, simțindu-se că zâmbea. Și el a vrut să mângâi fericire complet epuizat, acoperit cu sudoare încă tânăr Lars pasiune, transformat în mâna mangaindu inel, mîngîie ușor blush arde acoperit cu arme ușoare obraz. Sa aplecat și a sărutat ușor buzele sale moi, care i se deschise imediat. Limba fugit încet peste ei, se bucură de sensibilitate și elasticitatea lor înainte de încet, din nou, a pătruns în strălucirea caldă a gurii și a preluat întregul spațiu, a primit o poruncitor de presare limba cald. Dintr-o dată, el se aplecă înapoi, tragându-și în mod deliberat limba din gura altcuiva, dând un sentiment de pierdere. Simțindu-se ca Lars ajunge pentru el, nu doresc să rupă conectarea le săruți ca el încearcă să-l întoarcă așa cum este împins de limbă, în speranța de a întârzia plecarea.
Apoi, dintr-o dată excitat din nou, „Burke“ tras din nou ferm pe băiat să-l, la apucat brațe și scos de pe teren, fără a rupe sarut lacom carnivor, unde a văzut anterior au fost de uscare pături, și a fost agățate cu muniție. Și, punându-și iubitul tânăr direct pe calul calului care a fost aruncat imediat, sa sărutat din nou și la luat. Lars stârni mînios și lăcomie sub el, probabil, tolerînd și suferind, și era fericit în același timp.
Cu toate acestea, dimineața "Burke" sa întâlnit în camera lui, după ce și-a făcut drumul deja la amurg, lăsându-l pe omul obosit să-și umple dulapul la grajd. Scufundând pasiunea sa bizară, sa simțit grozav, a fost foame brutal, a vrut să râdă și să glumească, sa bucurat de viață.
După coborâre la prânz în salonul de odihnă pentru micul dejun, îl văzu pe Lars, care devenise în mod vădit haggard după munca de noapte. El a zâmbit la băiat, care îl privea cu ochii și probabil aștepta ca Burke să-l cheme cu el. El îl va lua de la un han îngropat, dintr-un sat neatractiv pentru el, îl va duce departe pentru o distantã fabuloasã. De fapt, nu-și mai amintea ce spunea el, îi făgăduise băiatului în căldura nebuniei iubirii. Dar omul de afaceri cu sânge rece, care era Burke, nu se va împovăra cu legături lungi. În plus, "frământările" lui nu ar fi fericite acasă.
Ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, el a mâncat cu un apetit invidios, fără a evita niciodată ochiul suferind de un alb aflat într-un stil remarcabil de limpede, care ia servit micul dejun. S-a așezat liniștit pe calul pe care-l echipase și călărind din curte cu un pas, fără să se întoarcă, departe de taverna ospitalieră. Continuă. Începerea afacerii și pierderea întregului interes pentru tinerii care au plecat deja în trecut.
Dar, după cum sa dovedit mai târziu, luând în inimă sensibilitatea pentru el, căldura și un sentiment al incorectitudinii acțiunii sale rezonabile. Cât mai mult a reamintit mai târziu acest copil și dacă își amintea deloc, istoria este tăcută. Dar acum, el se apropia din nou de acest sat și ceva îi strângea inima.