Îmi place câinele pentru temperament adevărat, Pentru că, dând tot sufletul tău, În foame, în frig sau în părăsire Nu linge mâinile câinelui. O pisica nebuna are un caracter diferit. O pisică poate fi mângâiată de oricine. El a mângâiat - și pisica în aceeași clipă, Murlich, sare în genunchi. Își îndoaie spatele, se freacă de mâna lui, și-i cochetează și cochetă. O mângâiere ieftină nu este rușinată de o pisică, O inimă proastă nu este departe de vedere. De la mângâiere sufletul pisicii nu este încălzit. Pentru că nu-i dai nici măcar o crudă: abia dacă te-ai plictisit - ridică-te și dă-i din genunchi. Câinii știu să fie prieteni adevărați, nu că pisicile sunt leneși și proști. Deci merită, bine, să iubim pisicile și cei în care trăim natura pisicii.
Eduard Asadov. Island of Romance.
Moscova: Garda Tânără, 1969.
Alte poezii ale lui Eduard Asadov
- »Pentru Leningrad
Nu sunt un nativ din Leningrad prin naștere. Și totuși am dreptul să spun complet că sunt un Leningrad în bătăliile fumoase, pe primele poze ale tranșelor. - »Forest River
Lasă-o să nu scuture navele, Nu tăia valul oceanului cu umărul, Dar există ceva primordial în ea, Ceva de la Shishkin și Levitan. - "Vrăjitori literari ai mei
Îmi pare rău pentru tine, dușmanii mei. La urma urmei, câți ani, nu-mi regreți sănătatea, mă conduci cu poezia mea. - "Îmi place câinele pentru temperamentul potrivit.
- »Oameni mici
Afișul de flori anunță că în circ circulă pentru a treia oară Cu o mare atracție este Jazz Lilliputians - "Teatrul Jazz". - "Nu mai sunt șaisprezece, mamă!
Ei bine, de ce nu dormi și tu aștepți încăpățânat? Nu. Uitați problemele voastre. Nu sunt șaisprezece, mamă! Sunt mai mult! Iar aceasta, poate, este esența. - »Mormantul soldatului necunoscut
Mormantul soldatului necunoscut! Câți dintre ei sunt de la Volga până la Carpați! În fumul bătăliilor săpate de Saperni se împușcă o dată soldații.