Economia mondială este un ansamblu de economii naționale din țările lumii legate de schimbul de bunuri, servicii și mișcarea internațională a factorilor de producție (capitale și forță de muncă). Sistemul economiei mondiale constă în relațiile reciproce ale țărilor între ele, în care fiecare stat acționează exclusiv în interesul propriu.
Nici o țară nu se poate dezvolta eficient fără participarea la comerțul internațional, la mișcarea de capital și la investiții.
Diviziunea internațională a muncii poate fi definită drept cel mai înalt grad de dezvoltare a diviziunii sociale a muncii între țări, care se bazează pe specializarea economică avantajoasă a producției de țări individuale pe anumite tipuri.
RMN este un factor decisiv în formarea și dezvoltarea pieței mondiale și a economiei mondiale în ansamblu.
Scopul diviziunii internaționale a muncii este de a stabili între cele două țări legăturile economice puternice pentru a îmbunătăți eficiența economiei naționale, ca țări participă la diviziunea internațională a muncii le permite, prin utilizarea legii avantajului comparativ să-și concentreze eforturile pe producerea acelor produse pentru care au cele mai bune condiții competitive.
Scopul acestei lucrări de control asupra economiei mondiale este un studiu aprofundat al diviziunii internaționale a muncii. Pentru a studia scopul dorit, sunt necesare următoarele sarcini: determinarea și luarea în considerare a esenței RMN, precum și factorii care contribuie la aprofundarea și luarea în considerare a formelor moderne de RMN.
Esența IRM și factorii care contribuie la aprofundarea acesteia
Diviziunea internațională a forței de muncă este baza obiectivă pentru schimbul internațional de bunuri, servicii și cunoștințe, dezvoltarea producției, cooperarea științifică, tehnică, comercială și de altă natură între toate țările lumii, indiferent de nivelul lor de dezvoltare economică și de natura sistemului social.
RMN prevede utilizarea durabilă a forței de muncă și a resurselor pentru fabricarea de bunuri și servicii pentru producerea cărora națiunea beneficiază de natură sau dobândire.
Realizarea avantajelor diviziunii internaționale a muncii prevede:
- Obținerea unei diferențe între prețul internațional și cel intern al bunurilor și serviciilor exportate;
- Economiile costurilor interne datorate respingerii producției naționale prin utilizarea de importuri ieftine.
Diviziunea internațională a muncii are o mare importanță economică. Promovează:
1) dezvoltarea progresivă a forțelor de producție;
2) creșterea productivității muncii pe plan mondial;
3) dezvoltarea concentrării producției și specializarea acesteia;
4) apariția și consolidarea exploatării unor țări de către alții. Țările industrializate pot primi materii prime ieftine și forță de muncă ieftină din țările mai puțin dezvoltate și, în special, din țările înapoiate.
Esența IRM este de a reduce costurile de producție și de a maximiza satisfacția clienților. Este un RMN care este cea mai importantă condiție materială pentru stabilirea unei interacțiuni economice fructuoase între state la scară globală.
Diviziunea internațională a muncii se desfășoară în lupta competitivă acută între diferite țări. În acest sens, una sau cealaltă țară avansează, împingând alte țări.
Există o serie de factori care conferă țării respective avantaje în producerea diferitelor tipuri de produse și contribuind astfel la aprofundarea RMN:
1. Factori naturali: diferențele de distribuție a resurselor naturale sunt cauza principală a IRM; diferențele dintre condițiile solului și climatice; poziția geografică a țării; diferențele în mărimea forței de muncă; tradiții tradiționale de producție. Așadar, Arabia Saudită are un avantaj comparativ în producția de petrol și producția de produse petroliere, Brazilia - în producția de cafea. India (textile, încălțăminte).
3. Diferențele de factor în obiceiuri și gusturi. Norvegia și Suedia captează pește și produc carne în aceleași condiții și cantități. Cu toate acestea, suedezii preferă carnea, iar peștii norvegieni. Ca urmare a specializării (pește pentru Norvegia, carne pentru Suedia), ambele țări prin comerț primesc un efect suplimentar.
Adâncirea RMN este influențată de un factor precum diferența în obiceiurile, gusturile și preferințele dintre țări.
Adâncirea RMN este însoțită de internaționalizarea vieții economice și de dezvoltarea paralelă a diferitelor forme de interacțiune și de schimbul de rezultate. Internaționalizarea producției reprezintă stabilirea de legături industriale durabile între întreprinderile din diferite țări. Cu progresul RMN, nivelul de unitate, interconectarea internă a acestui sistem economic este în creștere.
În secolul XX au apărut o serie de factori noi, care pot fi numiți factorii de formare și dezvoltare a RMN:
1. Diversitatea naturală și geografică a națiunilor, explicând specializarea internațională a țărilor individuale în aprovizionarea pe piața mondială a anumitor tipuri de energie, minerale sau culturi care necesită condiții speciale de cultivare (cafea, ceai, banane, etc).
2. Progresul științific și tehnic, definite pentru multe țări posibilitatea de ieșire mai mare de pe piața internă, extinde gama de specializare de produse din țările puternic implicate în cercetarea IRM, este disecat de un singur lanț tehnologic de producție de produse finite între companiile din diferite țări, pentru a facilita procesul de punere în aplicare prin crearea de IRM la nivel mondial sisteme de transport, comunicații, calcule, informații.
3. Diferențele în nivelurile dezvoltării economice, științifice și tehnologice ale țărilor din economia mondială: de regulă, țările care au făcut progrese semnificative în NTP se implică mai activ în IRM.
4. Tipul managementului și natura relațiilor economice externe ale țării: fundamentele pieței de funcționare și deschiderea economiei naționale sporesc gradul de includere a țării în sistemul RMN.
5. Extinderea economica a corporatiilor transnationale (CTN), care a afectat RMN-ul în trei domenii: 1) distribuția geografică a producției și a capacității de producție în lume, 2) formarea fluxurilor comerciale în comerțul mondial, 3) rolul „invizibil“ în redistribuirea valorii surplusului. Aceasta TNK RMN a dat un aspect nou: de la un simplu țări de materii prime și schimbul de produse finite disponibile pentru a le în exces, la schimbul de produse semifabricate, componente și piese. Dezvoltând astfel, RMN, corporații internaționale simultan și frânând-o, reducând volumul comerțului cu mărfuri datorită egalizării condițiilor de producție și alinierii diferențelor sectoriale între țări.
6. Dezvoltarea proceselor de integrare economică regională, aprofundarea semnificativă a specializării internaționale și a cooperării între țările membre ale asociațiilor.
Imperfecțiunea diviziunii internaționale a muncii se manifestă prin faptul că: pe de o parte se formează un grup restrâns de țări dezvoltate în termeni industriali. În aceste țări există un complex de industrii interdependente; pe de altă parte, un mare grup de țări se transformă în anexe agrare și materii prime din primele țări. Economia lor este specializată în producția a unu sau două produse agricole sau primare. Specializarea unilaterală a țărilor individuale reprezintă o frână a creșterii economice, contribuie la jafurile acestor țări prin utilizarea unui schimb neechivalent.