Diastartria și dislazia dispărute - care este diferența?
Cum se poate distinge o disartrie ștersă de o dislagie, dacă manifestările externe ale acestor tulburări sunt similare în multe privințe? Specialiștii identifică o serie de semne care pot ajuta direct sau indirect la astfel de diagnostice.
• La o vârstă fragedă, copiii disarticoși iau sânii prost, sugeu lent, respirația lor este superficială și rapidă, aritmică. În viitor, poate exista o ușoară întârziere în dezvoltarea discursului și psihomotorie. Neurologi detecta prezența neurologice (pareze șters, MMD și, în special comune motricitatea vorbirii și colab.).
• Când dislalie rupt doar rostind un sunet, iar atunci când este purtat dizartrie - toate aspectul fonetic al vorbirii (fonație, respirație, Prozodie, sunete).
• Cu dyslasia, de regulă, numai sunete consonante care sunt dificil de articulat suferă. Cu disartrie ștersă, atât consoane complexe, cât și simple, sunetele vocale suferă. Limba vorbită în acest caz afectează întotdeauna o mulțime de sunete și grupurile lor.
• Dinamica corecției și rezultatul sunt mai favorabile pentru dyslalia (cu excepția mecanismului).
• Cu dizartria șters, încălcările abilităților motrice de vorbire sunt mai pronunțate.
Trebuie subliniat încă o dată că un bun terapeut de vorbire, în majoritatea cazurilor, recomandă în mod necesar o examinare neurologică suplimentară. Nu respingeți această recomandare și efectuați un diagnostic complet!
Terapistul de vorbire va acorda cu siguranță atenție anumitor semne clinice care ajută la confirmarea dizartriei șterse. De obicei, în acest caz, bebelușii sunt observați:
• Încălcarea tonusului muscular în mușchiul discursului turului;
• posibilitate limitată de mișcări arbitrare articulare din cauza paraliziei și parezei muschilor aparatului articulat;
• Încălcări ale vocii și respirației.
Dizartria este adesea combinată cu subdezvoltarea altor componente ale sistemului de vorbire (auzul fonemic, partea lexico-gramatică a discursului).