De ce am ales profesia de profesor.
Când îmi amintesc de grădiniță, unde m-am dus în copilărie, îmi vine în minte ochii de educatori. care ma întâmpinat în fiecare dimineață. Amabilitatea și grija pentru totdeauna au rămas în inima mea. Poate de aceea de atunci, am decis că vreau să fiu ca ei. Dar mi-am dat seama că mult mai târziu.
Când a venit vremea să-mi aleg propriul mod de viață, de foarte mult timp nu puteam decide ce facultate să înscriu, dar în cele din urmă mi-am hotărât să îmi corectez viața cu pedagogia.
După ce am absolvit universitatea, am obținut un loc de muncă într-o grădiniță, unde lucrez până acum. Mi-am dat seama că profesia mea este un profesor de grădiniță. Pentru mine, "educatorul" este viața, filosofia mea.
Toată dragostea, căldura și mângâierea pe care le dau celor care nu știu cum să înșele și să pretindă, ale căror gânduri sunt curate și nepretențioase - pentru studenții mei. Că am făcut-o fără ochi arzători de copii, râs de copil, fără o sută de întrebări "de ce".
Gradinita este a doua mea casă, unde sunt așteptat, iubit, apreciat, la care mă grăbesc cu idei interesante, într-o stare bună.
Lucrul în grădiniță nu depășesc surprinderea de cât de diferiți sunt toți copiii, interesanți, amuzanți, surprinzător de inteligenți, capabili să-și motiveze concluziile, faptele, să-mi stabilească o sarcină pentru mine sau pentru orice adult. Fiecare copil este unic în genul său, fiecare dintre aceștia fiind un artist talentat și un observator curios. Trebuie să fac diferite roluri. fi un profesor care știe totul, învață totul, un prieten în joc și o a doua mamă care va înțelege totul și va ajuta într-un moment dificil.
Educatorul este creatorul sufletelor copiilor, persoana care conduce copiii cu el, cu exemplul său propriu, arată ce fel de persoană trebuie să fie, ce să facă, și în același timp cultivând individualitatea, independența și independența copiilor. În fiecare zi încerc să fiu modelul moralității și moralității. Profesia unui profesor pentru mine este atât de responsabilă, încât vreau să-mi văd viitorul, pentru că eu sunt cel care creează de la un copil mic al bărbatului și, respectiv, al umanității în ansamblul său.
Dacă profesia educatorului este chemarea voastră, atunci este ușor să lucrați. Când iubiți copiii și înțelegeți complexitatea educației lor, nu lucrați o singură zi, pentru că trăiți, comunicați cu ei, trăiți în fiecare zi cu dorința de a deveni mai buni, de a face mai bine decât elevii voștri.
Este dificil să lucrați ca educator pentru că este o sarcină responsabilă că nu puteți veni în rău sau în stare proastă, deoarece lucrați nu numai cu oamenii, ci și cu sufletele copiilor care sunt curate, deschise și vulnerabile. În această profesie, nu puteți fi nepoliticos, și apoi să cereți iertare, deoarece copilul poate purta urmele acestei acțiuni în toată viața sa. Aici nu puteți face greșeli, deoarece aceste erori sunt greu de corectat.
Esența muncii mele este să-i ofer copiilor cunoștințe complexe, abilități diverse, să insufle norme de comportament, abilități igienice, abilități de auto-servicii, să-și promoveze socializarea, să le dea dragoste și să-și rezolve problemele vitale.
Cel mai dificil lucru din munca mea este să lucrez individual cu fiecare copil, să nu-i privezi pe nimeni de atenția lor, deoarece grupul are mulți copii.
Cu toate acestea, pe lângă lucrul cu copiii, lucrez în paralel cu părinții lor (care sunt de două ori mai mulți decât copiii, plus bunicii și alte rude), care au de asemenea nevoie de o abordare individuală proprie. Cu toate acestea, dacă copilul este deschis și receptiv, atunci adulții au adesea ideile deja formate despre evenimentele de viață, astfel încât nu pot întotdeauna să evalueze și să înțeleagă în mod adecvat anumite situații. Prin urmare, lucrul cu părinții uneori cauzează unele destul de solvabile, dar încă dificile.
Vreau să lucrez ca profesor, pentru că vreau să văd viitorul meu, viitorul copiilor mei, viitorul țării luminoase. Vreau să le ofer copiilor oportunitatea de a fi amabili și deschise, profund morale, însetate de cunoaștere, de a le învăța să iubesc lumea, să le dezvăluie individualitatea, să se adapteze la viața societății.
Nu este doar o profesie, este starea sufletului meu. Profesia aleasă de mine mă face să avansez tot timpul, să caut și să găsesc ceva nou, să-mi dezvolt abilitățile creative, să mă lași să mă duc în atmosfera unei copilărie fericite.