Compensarea în traducere ar trebui să fie considerată ca un element de înlocuire FL incomunicabil prin orice alt mijloc, care transmite aceleași informații, și nu neapărat în același loc în text, la fel ca în original. Iată un exemplu de compensare atunci când traduceți din engleză în rusă:
"De ce nu scrieți o poveste interesantă de detectiv?", A întrebat ea. "Eu?", A cerut doamna Albert Forrester ...
"De ce nu scrieți un roman de detectiv, astfel încât spiritul să surprindă?" - Ce? A cerut doamna Forrester.
Aici, în original, doamna Forrester folosește o propoziție eliptică sub formă de așa-numitul caz obiectiv mă pronume, în loc de I, pe care mulți îl consideră neglijența gramaticală (de altfel, fără motive întemeiate, pentru că ele formează, în astfel de cazuri, a fost mult timp norma în limba vorbită și literară). Având în vedere că limba rusă în personal pronume nimic ca acest sistem nu, traducător M. Lorie considerat că este necesar să se recurgă pentru a compensa, folosind un colocvial forme, familiare care, în loc de cea a literaturii, t. E. Prin înlocuirea pronumelui personal în interogativă și transmiterea, prin urmare, aceleași informații ca în original, deși prin alte mijloace.
Ați putea spune că a fost foarte rușine de părinții săi și de toți, pentru că au spus "nu" și "ea nu" și așa ceva.
Imediat era clar că el era jenat de părinții săi, pentru că ei au spus "doresc" și "doresc" și totul în acest fel.
După cum se poate observa din exemplele, compensarea este folosită foarte des în cazul în care aveți nevoie pentru a transfera valori vnutrilingvisticheskie curate caracterizează anumite caracteristici lingvistice ale originalului - neregularități de colorare dialectale sau caracteristicile individuale ale vorbirii, jocuri de cuvinte, jocuri de cuvinte, etc precum și atunci când nu puteți găsi întotdeauna o directă. și o corespondență directă cu una sau cu altă unitate a IH în sistemul PJ.
Metodele de transformare completă și de compensare ilustrează în mod clar că echivalența traducerii este furnizată la nivelul elementelor nu individuale ale textului (în special a cuvintelor), ci a întregului text tradus ca întreg. Cu alte cuvinte, există detalii netranslatabile, dar nu există texte netranslatabile.
Toate transformările lexicale necesită interpretul să simtă măsura și cunoașterea aprofundată a textului tradus legat de acesta.
Astfel, prezența unui număr mare de cuvinte largi, înțelesul abstract în limba engleză, diferențele în înțelesul cuvintelor, concizie de exprimare, eventual, în limba engleză, datorită prezenței unui număr de structuri gramaticale și forme care necesită traducerea introducerea de cuvinte suplimentare și chiar propoziții. Cu toate acestea, unele diferențe în utilizarea obișnuită (USUS) cauzează omiterea elementelor individuale ale unei propoziții în limba engleză traducerea în limba rusă. Toate acestea explică folosirea largă a transformărilor lexicale în traducere.