Caracteristicile digestiei pisicilor
Pisicile sunt mamifere ale familiei pisicilor. Ele aparțin ordinii prădătorilor și, în funcție de tipul de hrană, sunt carnivore. Prin urmare, în dieta pisicilor trebuie să existe produse de origine animală, care ar trebui luate în considerare la planificarea meselor pentru pisici.
Pisica are 30 de dinti ascutiti, care sunt proiectati pentru a manca si rupe mancarea. Mișcarea laterală a maxilarelor din pisică este absentă, iar smalțul dinților este de aproximativ 10 ori mai subțire decât în om. În plus, pisicile nu au receptori pentru gust dulce.
La pisici, nu există o producție de a-amilază salivară, care este principala enzimă digestivă la animale. Ca rezultat, pisicile nu sunt pre-tratate cu carbohidrați înainte de a intra în intestin. Saliva pisicii este de 90% apă, 1% mucus.
Pisica de stomac este concepută pentru a lua porții mici de mâncare de mai multe ori pe zi. PH-ul sucului gastric la o pisică este mai acid decât cel al unui om, ceea ce contribuie la digestia oaselor și la distrugerea bacteriilor patogene.
Intestinul subțire al pisicii este adaptat pentru a digera proteinele, grăsimile și carbohidrații (inclusiv amidonul). Absorbția carbohidraților la pisici este destul de lentă, datorită activității scăzute a a-amilazei. Datorită particularităților digestiei, pisicile au nevoie de o dietă bogată în proteine.
Fermentarea bacteriană la pisici are loc în intestinul gros. De asemenea, absoarbe apa și electroliții, precum și fermentarea fibrelor cu formarea de acizi grași scurți, care servesc ca mediu nutritiv pentru colonocite (celule ale peretelui intestinal).
Resturile nedigerate de alimente, apă, minerale și bacterii intră în rect. Timpul de tranzit intestinal (trecerea completă a alimentelor prin tractul gastrointestinal) este de la 12 la 24 de ore. Pentru comparație: acest indicator pentru o persoană este de la 30 de ore la 5 zile.