Găsirea semnificației / interpretării cuvintelor
Secțiunea este foarte ușor de utilizat. În câmpul propus este suficient să introduceți cuvântul dorit și vă vom da o listă cu valorile sale. Vreau să menționez că site-ul nostru oferă date din diverse surse - dicționare encyclopedice, explicative, de construire a cuvintelor. De asemenea, aici găsiți exemple de utilizare a cuvântului pe care l-ați introdus.
în poezia lirică antică (Sappho, Horace) și imitațiile ei de la stanța a trei poezii complexe și complexe cu structura logică (vezi Logaeda).
Marea Enciclopedie Sovietică
una dintre cele mai comune stanzuri ale vechilor versificări; în poezia greacă apare la Sappho. în poezia latină canonizată de Horatius. Se compune din trei "poezii sapphice" complexe (11) și un "adoniu" (5) complex (≈ È ≈ ≈ ≈ ≈ ≈ ≈ ≈ ≈ ≈ ≈ ≈ ≈ ≈). Într-o imitație tonică, sună astfel:
Ai jurat să fii adevărat pentru totdeauna,
Zeita nopții mi-a dat garanția;
Nordul rece a suflat o dată mai tare ≈
Fericirea a dispărut. (N. A. Radișchev).
Stafa sapphic Mare, sapphic stanza Mici - stanzas în vechiul versification. Se crede, folosit mai intai de catre poeta greaca Sappho. În poezia lirică romană, o mică stradă este împrumutată de Catullus și Horatius. mare - Horatius. Stafa mică sapphic - unul dintre cele mai comune sisteme din poezia veche. În literatura rusă, un mic sapphic stanza pe baza versificării tonic-syllabice a fost reprodus de poeți de diferite vârste: Alexander Radișchev. Valery Bryusov. Grigore Dashevski și alții.
Micul Sapphic Strophe. trei versuri sappice unsprezece silabe + adoniu:
Iām satīs tērrīs nivis ātque dīrāe
grāndinīs mīsīt Pater ēt rubēntē
dēxterā sācrās iaculātus ārcēs
tērruit Ūrbem.
(Horatius, Carmina I 2, 1-4)
Noaptea a fost rece, lumina pe cer,
Stele strălucesc, sursa trece în tăcere,
Vânturile sunt moi, foile se rumegă
Plopii sunt albi.
(Radișchev, "Sapphic stanzas", 1-4)
Marea stanză sapphică. primele feerocrate acatalectice + un verset sapphic mare:
-UU- | U- | X
-U | -X | -UU- | -UU- | U- | X
Lydia, dīc, per ōmnīs
tē deōs ōrō, Sybarīn cūr properēs amāndō
(Horatius, Carmina I 8, 1-2)